Simțul olfactiv se dezvoltă înainte de a ne naște și este strâns legat de centrele cerebrale asociate cu crearea de noi amintiri și perceperea emoțiilor și senzațiilor corporale. Prin urmare, mirosurile pot îmbina aceste elemente, formând amintiri personale foarte vii.
Cu alte cuvinte, majoritatea dintre noi avem mirosuri care acționează ca un declanșator, transportându-ne într-un alt timp și loc: pentru unii este briza oceanului vara, pentru alții pot fi mirosurile urbane ale cafenelelor, gazele de eșapament sau un trotuar fierbinte într-o zi însorită.
În zilele noastre, mirosul pare să fie cel mai puțin apreciat dintre simțurile noastre. Nu a fost întotdeauna așa. Rolul său puternic în crearea experiențelor personale a fost folosit în ritualurile religioase din Europa antică și medievală, potrivit The Guardian.
Se credea că tămâia ajuta la transportarea spiritelor celor decedați în ceruri și putea fi folosită pentru a apela la divinitate. Mirosurile naturii erau o parte centrală a vieții oamenilor care trăiau de pe pământ și în apropierea animalelor. Timp de secole, mirosurile neplăcute au fost considerate purtătoare de boli (o noțiune numită teoria miasmei) și numai cele plăcute le puteau proteja împotriva acestora.
De aceea, medicii care tratau ciuma foloseau măști în formă de cioc umplute cu flori uscate pentru a proteja purtătorul de mirosurile potențial letale emise de pacienții lor. Astăzi, mediile fără mirosuri au devenit un ideal la care trebuie să aspirăm și se pare că acordăm mai puțină atenție mirosurilor decât oricând înainte. În acest fel, însă, pierdem o serie de beneficii.
Mirosul constituie o parte esențială a multora dintre cele mai importante experiențe ale noastre. Atașamentul emoțional și dorința pentru partenerul romantic, de exemplu, depind într-o măsură surprinzătoare de miros. La fel se întâmplă și cu apetitul, iar semnalele venite de la nas ne orientează creierul către alimente aromate, variate, dar și bogate în calorii.
În timp ce plăcerea de a mânca și de a bea este adesea atribuită gustului, de fapt este vorba mai ales de miros. Aromele alimentelor sunt eliberate în gură și transportate prin esofag în cavitatea nazală, unde le putem mirosi, dar cumva simțim că totul se întâmplă în gură și îi spunem gust, un fenomen ciudat cunoscut sub numele de „referința orală”.
„Dacă vă țineți de nas data viitoare atunci când mâncați, veți observa cum majoritatea aromelor dispar”, spune Jonas Olofsson, profesor la Universitatea din Stockholm.
Nu doar uleiul, ci și frunzele de măslin sunt bune pentru sănătate
Temperatura din locuință, extrem de importantă pentru sănătatea creierului
Singurătatea este benefică pentru sănătate, însă cu o condiție, arată un studiu