Prima pagină Istorie

Autorii unei cărţi susţin că aceasta este adevărata poveste a morţii lui Hitler

Oana Bujor | 09.09.2018 | ● Vizualizări: 47280
Foto arhiva     + zoom
Galerie foto (1)

În august 1946, un bărbat din Maryland s-a dus să ia prânzul în locul său preferat. Fiind sala plină, acesta decide să-l întrebe pe un bărbat ce stătea singur la masă dacă poate lua loc. După cum afirma el, bărbatul era Adolf Hitler.

Dictatorul ar fi fost îmbrăcat „sărăcăios” şi era „foarte nervos” după cum afirma martorul. Conform  Fox News, în 1948, o scrisoare a sosit la un ziar în limba spaniolă. În ea era scris că Hitler a fost văzut în Bogota, Columbia, cu 10 zile înainte şi că ar fi fost într-o stare „bună de sănătate”. 

Practic, teoriile conspiraţiei cu privire la moartea lui Hitler au început să apară la scurt timp după sinuciderea sa din 30 aprilie 1945. În prezent, o nouă carte doreşte să pună capăt acestui mster. “The Death of Hitler: The Final Word” (Da Capo Press)  a fost scrisă de jurnalistul francez Jean-Christophe Brisard şi producătoarea de documentare din Rusia Lana Pashina. Cei doi au plecat în Moscova pentru a analiza documentele ţinute în arhivele secrete. 

Aceştia au putut examina un fragment de craniu ce conţinea o gaură făcută de un glonţ şi dinţii care ar fi fost luaţi de la liderul german după ce acesta a murit. Cei doi au descoperit că, în aprilie 1945, Fuhrerul s-a restras în buncăr. Pe 29 aprilie, când trupele ruşilor erau în apropiere, Hitler s-a căsătorit cu Eva Braun în cadrul unei ceremonii de 10 minute. Înaintea uniunii dintre cei doi, Hitler şi-a dictat testamentul. În document era menţionat că el şi Eva au ales moartea, iar corpurile lor trebuie să fie arse. Hitler ar fi testat cianura pe câinele său Blondi. A doua zi după-miază a ieşit din cameră şi şi-a luat adio de la cei apropiaţi, restul poveştii este neclar. 



Valetul lui Hitler, Heinz Linge, se afla la uşă şi le-a spus ruşilor atunci când a fost prins că a auzit sunetul unui pisctol ce se descărca. Acesta s-a dus la secretarul lui Hitler, Martin Bormann, şi cei doi au intrat în cameră unde l-au găsit pe Hitler şi soţia sa morţi. Corpurile au fost înfăşurate în pături cărate la etaj, stropite cu benzină şi arse. 

Autopsia realizată de ruşi în 1945 asupra cadavrelor arse descoperite în apropierea buncărului confirmă ipoteza cianurii. O capsulă din sticlă zdrobită a fost descoperită în gura bărbatului. Pentru analizare bucăţii de craniu, autorii cărţii i-au cerut ajutorul lui Philippe Charlier, un patolog francez pe care ruşii l-au acceptat doar datorită faptului că nu era american. Ruşii i-au permis doar o analiză vizuală şi, în urma acesteia, Charlier a putut determina că bucata de craniu aparţinea unui bărbat matur ce fusese ars. Analizele dinţilor lui Hitler au furnizat dovezi şi mai clare. Charlier a putut compara dinţii cu radiografiile realizate de Hitler în 1944. 

Concluzia sa era clară, Hitler nu a scăpat din Berlin în 1945. El a murit în acel buncăr. În urma analizelor microscopice, bărbatul a descoperit urme de fibre vegetale ce indicau că dinţii aparţineau unui vegetarian, cum era şi Hitler. De asemenea, analizele urmelor de tartru au arătat că nu există urme ale faptului că Hitler s-ar fi împuşcat în gură. Charlier susţine că probabil Fuhrerul s-a împuşcat în cap. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: 

 
 
 
 
Tag-uri: hitler | decese | carte | concluzii | analize | buncar