Ziua Imnului naţional al României. Care e cel mai longeviv imn al României

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Ziua de 29 iulie a fost proclamată „Ziua Imnului naţional al României”, prin Legea 99 din 26 mai 1998. Cu toate că oficial Anton Pann este compozitorul muzicii, unii afirmă că Andrei Mureşanu, contemporanul lui Pann şi autorul poemei „Un răsunet” devenită text al Imnului („Deşteaptă-te române! „) ar fi autorul melodiei. Alţii demonstrează că Gheorghe Ucenescu, un ucenic cântăreţ al lui Pann şi care ar fi interpretat pentru prima oară, în 1848, melodia (cu textul lui Mureşanu) ce avea să devină Imnul nostru naţional ar fi fost nu doar interpretul, dar şi compozitorul muzicii. De asemenea, melodiei cu pricina i-a fost identificat şi un „strămoş”, şi anume muzica unei romanţe mai vechi, numite „Din sânul maicii mele”…, cu muzica semnată de Anton Pan.

Gheorghe Ucenescu, ”învăţător şi cantor la Biserica Sfintei Treimi de pe Tocile, care este comuna Bolgarsechiului [Şcheiului] de sus, în Braşov”, a povestit într-o însemnare din 1852 că a încercat mai multe melodii pentru versurile scrise de Andrei Mureşanu, dar că s-a oprit la cântecul compus de Anton Pan.

Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, ar fi fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul „Deşteaptă-te, române!”, câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine. Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial. Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, „Deşteaptă-te, române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.

”Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor. Mesajul imnului «Deşteaptă-te, române!» este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim «acum ori niciodată», prezent în toate imnurile naţionale, de la «paion»-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la «Marseilleza» Revoluţiei franceze. Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest «acum ori niciodată» concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive”, arată un text folosit pentru prezentarea sărbătorii în 2019 de Ministerul Apărării Naţionale.

Între 1917 şi 1918, ”Deşteaptă-te, române!” a fost şi imnul Republicii Democratice Moldoveneşti şi, între 1991 şi 1994, al Republicii Moldova.

Primul imn de stat aş României a fost adoptat în 1962, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În urma unui concurs care avea premiu de 100 de galbeni, piesa compusă de Eduard Hubsch, ”Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”, a fost aleasă câştigătoare şi a fost folosită fără versuri până în 1881. Piesa este cunoscută şi în zilele noastre în forma marşului de întâmpinare al armatei care se aude în ceremoniile de întâmpinare a delegaţilor oficiale.

A urmat ”Trăiască Regele”, pe versuri de Vasile Alecsandri şi cu muzica aceluiaşi Eduard A. Hübsch. Versurile ar fi fost scrise pentru încoronarea regelui Carol I, în mai 1881, dar a fost intonat oficial din 1884, când, prin decret regal a fost înlocuită denumirea de Principatele-Unite cu România şi cea de ”Domn” cu ”Rege”. Melodia a avut calitate oficială de simbol naţional până la înlăturarea monarhiei, în 1948. A rămas până azi, cel mai longeviv imn de stat al României, fiind intonat oficial vreme de 63 de ani.

În timpul comunismului, imn naţional au fost, pe rând, piesele ”Zdrobite cătuşe”, de Aurel Baranga, muzica Matei Socor, din 1948, până în 1953, ”Te slăvim, Românie”, pe versuri de Eugen Frunză şi Dan Deşliu şi muzica aceluiaşi Matei Socor şi ”Trei culori”, pe muzica lui Ciprian Porumbescu, textul care aparţinea compozitorului, din 1880, ar fi fost modificat de Nicolae Ceauşescu însuşi pentru a reflecta lozincile comuniste şi a fost adoptat în 1977. ”Deşteaptă-te române!” este imnul României din 1991.