Creşterea nivelului mării a reprezentat o problemă pentru omenire chiar şi în Neolitic

În anul 1960, în timpul unei expediţii care îşi propunea să identifice epave din apele Mării Mediterane, scufundătorii au descoperit o serie de unelte şi oase umane la o adâncime de trei-patru metri. Până în anul 2012, această descoperire nu a fost studiată corespunzător de către arheologi, dar o furtună care a mutat cantităţi mari de nisip a dus la identificarea unor pietre masive care păreau că formează un zid. O furtună care a avut la în 2015 a dat la o parte şi mai mult nisip. Arheologii marini s-au scufundat în zonă şi au ajuns la concluzia că respectivele pietre formau un zid de apărare împotriva apelor mării, ceea ce dovedeşte că un nivel al mării în creştere se dovedeşte a fi un pericol mai vechi decât am crede în prezent, notează Science Alert.

Iniţial, arheologii au luat în calcul toate posibilităţile legate de rolul acestui zid, luând în calcul posibilitatea ca aceasta să fie parte a unei structuri de apărare împotriva unui duşman din exterior sau parte a unei structuri de adăpostire a vitelor. „Niciun inamic nu era de aşteptat de pe litoral […] Aceşti oameni foloseau ramuri de lemn, nu pietre, pentru a-şi adăposti vitele. Mărimea peretelui, poziţia sa şi natura neobişnuită a bolovanilor arătau către un singur scop: o apărare împotriva marii”, explică arheologul marin Ehud Galili de la Universitatea Haifa din Israel.

• Cercetătorii au descoperit ruda antică a fluturelui Împărat violet
• Oamenii de știință au descoperit cele mai vechi zaruri din lume

Arheologii sunt de părere că atunci când a fost fondat Tel Hreiz se afla la 2,5 metri faţă de nivelul mării, locuitorii acestei aşezări ocupându-se cu agricultura. Datarea cu carbon-14 a artefactelor identificate în situl arheologic submarin arată că satul a prosperat de-a lungul a sute de ani, cel puţin 10 generaţii,  înainte ca topirea calotelor glaciare de la poli să ducă la creşterea nivelului mării.

Din analiza pietrelor folosite pentru construirea acestui zid, oamenii de ştiinţă au dedus că acestea proveneau, cel mai probabil, dintr-un râu aflat la câţiva kilometri distanţă. Totuşi, în cele din urmă, din cauza nivelului mult prea ridicat al mării şi din cauza eforturilor tot mai mari de care construirea zidului a avut nevoie, locuitorii au renunţat şi şi-au părăsit casa.

Citeşte şi: