„Insula Mortului”: istoria tulburătoare a insulei din sud-estul Angliei în care accesul este interzis

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Situată în comitatul Kent din Anglia, „Insula Mortului” (Deadman’s Island) este o întindere neînsemnată de pământ care ascunde un secret tulburător.

De-a lungul mai multor generații, zona nelocuită a inspirat nenumărate povești despre câini diabolici supranaturali, cadavre îngropate fără cranii și spirite mâncătoare de creier, astfel că toți copiii din apropiere să nu încerce să se apropie prea mult de aceste țârmuri singuratice.

Adevărul din spatele istoriei insulei datează încă de la sfârșitul războaielor napoleoniene.

GALERIE FOTO

La finalul conflictelor, unele nave militare au fost transformate în închisori plutitoare staționare, acestea fiind numite galere.

Navele nu mai erau funcționale și nu mai puteau fi folosite pe mare, astfel că erau dezbrăcate de catarg, tachelaj și de pânze. Bocaporții erau înlocuiți cu bare de oțel, iar punțile pentru armament erau prevăzute cu celule pentru a ține sute de condamnați, unii fiind chiar și băieți de zece ani trimiși la galere pentru infracțiuni mărunte prin legile draconice ale perioadei.

Focarele de holeră erau la ordinea zilei

În zona Chatham din Medway, documentele istorice arată prezența a cel puțin zece astfel de închisori plutitoare la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, printre care se numărau HMS Canada, HMS Cumberland (redenumită Fortitude), HMS Dolphin (redenumită Dolphin), HMS Euryalus, HMS Ganymede, HMS Leven, HMS Leviathan și HMS Edgar (redenumită Retribution).

Galerele aveau condiții mizere, fiind medii propice pentru maladii și boli. Focarele de holeră erau la ordinea zilei, acestea fiind cauzate de consumul de alimente sau de apă contaminată cu o bacterie numită Vibrio cholerae (denumită și vibrionul holeric), care deseori ducea la moarte.

Deținuților li se refuza o înmormântare corespunzătoare, deoarece autoritățile trebuiau să scape în mod legal de numeroasele cadavre infectate și să prevină alte focare, așa că morții erau puși în morminte nemarcate în zone izolate din mlaștinile din apropiere, cum ar fi și „Insula Mortului”.

Îngropate inițial în sicrie de lemn, sub aproape doi metri de noroi, eroziunea țărmului și nivelurile crescute ale mării din ultimii 200 de ani au expus treptat sute de rămășițe umane.

Sutele de suflete rătăcite vor fi pierdute în curând pentru totdeauna

Așadar, „Insula Mortului” este asemenea unei scene macabre dintr-un film de groază, cranii umane, dinți și vertebre umane fiind împrăștiate de-a lungul țărmului, precum și zeci de sicrie și cadavre fiind expuse cât vezi cu ochii, scrie Heritage Daily.

Identificarea rămășițelor este imposibilă, iar valurile constante continuă să împrăștie rămășițele. În cele din urmă, „Insula Mortului” și sutele de suflete rătăcite vor fi pierdute pentru totdeauna.

Insula este deținută astăzi de organizația non-guvernamentală Natural England, fiind de asemenea și o zonă de interes științific special. Accesul este restricționat, insula putând fi vizitată doar cu permisiune, astfel încât coloniile de specii de păsări aflate în zonă să fie protejate.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Epidemia mortală din Irlanda care l-a adus la viață pe Dracula

„Zidul Lacrimilor”. Povestea peretelui inutil, pentru care mulți prizonieri au murit în chinuri

Una dintre cele mai sinistre perioade din istoria Parisului, atunci când oamenii făceau pâine din oase umane

Descoperire şocantă pe Everest: gheaţa se topeşte, iar cadavrele ies la suprafaţă