Experimente secrete pe oameni, cu plutoniu. Guvernul SUA a injectat cetățeni fără ca aceștia să știe

Guvernul SUA a făcut experimente cu plutoniu pe oameni, fără ca aceștia din urmă să știe. Totul a fost parte din Proiectul  Manhattan, care a vizat dezvoltarea armelor nucleare.

La mijlocul anilor 1940, SUA conducea lumea la capitolul dezvoltarea armelor atomice și înțelegerea materialelor radioactive. La doar zece ani de la descoperirea plutoniului, Proiectul Manhattan era foarte aproape de a crea o bombă atomică funcțională. Dar nu s-au făcut progrese în ceea ce privește manipularea în siguranță a acestor materiale. Această lipsă de înțelegere a determinat cercetătorii care participau la acest  proiect să injecteze oamenii cu plutoniu, fără ca aceștia să știe,  pentru a studia efectele.

• Cum a început revoluția rusă pe străzile Iașiului
• Moartea lui Boris Elţîn, primul preşedinte ales în mod democratic la Kremlin

Proiectul Manhattan este numele principalului program american de cercetare și dezvoltare care a produs arme atomice funcționale. A început oficial în 1942, dar cercetări similare existau încă de la sfârșitul anilor 1930, notează War History.

SUA a luat în serios ideea armelor atomice în 1939, când președintele Franklin D. Roosevelt a primit scrisoarea Einstein – Szilárd de la fizicienii maghiari, semnată de Albert Einstein,  prin care America era avertizată cu privire la o posibilă dezvoltare a armelor atomice de către germani.

Deși este renumit pentru dezvoltarea bombei atomice, Proiectul Manhattan a cuprins și o serie de modalități diferite de cercetare în diferite zone.

O mare parte a proiectului a fost legată de dezvoltarea și producția incredibil de complexă a armelor în sine, dar o mică prioritate a fost acordată studierii efectelor asupra sănătății a materialelor folosite în proiect.

Injecțiile cu plutoniu la oameni

Unele dintre efectele negative ale radiațiilor erau deja cunoscute înainte de începerea Proiectului Manhattan, dar măsurile de precauție erau destul de relaxate. Cu toate acestea, câteva incidente și expunerea continuă a unor cercetători la materiale radioactive a fost îngrijorătoare. În plus, cantitățile mari de materiale radioactive utilizate au dus la contaminarea pe scară largă a oamenilor din afara unităților de cercetare.

Pentru a stabili cu precizie cu ce pericole se confruntau, cercetătorii au început studii cu privire la efectele radiațiilor.

Pentru început, au fost efectuate studii de toxicitate asupra plutoniului pe șobolani, dar acestea s-au dovedit foarte repede neconcludente. Astfel, s-a luat decizia de a trece la experimentele umane, care au început în 1945.

Deoarece se știa puțin despre plutoniu în afara cercurilor științifice și pentru ca totul să rămână secret, s-a decis că subiecții testului uman nu vor fi informați despre studii. Un total de 18 oameni, cu vârste cuprinse între 4 și 69 de ani, au fost injectați cu plutoniu din 1945 și până în 1947. Fiecare subiect implicat în studiu fusese diagnosticat cu o boală terminală.

Albert Stevens, unul dintre subiecții studiului

Unul dintre subiecții studiului a fost Albert Stevens, un zugrav din Ohio care trecuse de 50 de ani. El a ajuns la un spital despre care se credea că tratează bolnavii de cancer și i s-a spus că nu are nicio șansă de supraviețuire. Experții au sugerat să se efectueze o gastroscopie pentru a se asigura că diagnosticul este corect, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.

Din cauza bolii de care suferea, Stevens a fost injectat, fără să știe, cu plutoniu.

Înainte de operația prin care se încerca eliminarea cancerului, Stevens a fost injectat cu o doză incredibil de mare de radiații, mai mult decât suficientă pentru a pune viața unui om în pericol, iar apoi i-au fost  prelevate probe de scaun și urină pentru analiză.

Stevens a suferit o operație complexă pentru extirparea cancerului, care a vizat o parte din ficat, splina, ganglionii limfatici, o parte a pancreasului, o parte a omentului și cea mai mare parte a coastei a noua, care a fost îndepărtată.

Rămășițele umane cu plutoniu, oprite de autoritățile americane

Când s-a analizat o parte din materialul tumoral îndepărtat din Stevens, experții au fost uimiți să descopere că pacientul nu a avut niciodată cancer și, de fapt, a avut un ulcer gastric avansat. În ciuda acestui fapt, el nu a fost niciodată informat despre cercetarea radicală și i s-a spus că recuperarea sa a fost extraordinară.

În mod surprinzător, Stevens a trăit până în 1966, când a murit la vârsta de 79 de ani din cauza unei boli de inimă. Rămășițele sale incinerate au fost colectate de către Departamentul Energiei pentru analize și nu au mai fost returnate.

Dintre toți subiecții implicați în studiile de injectare a plutoniului în oameni, Stevens a primit cea mai mare doză de radiații. Dintre cei 18 subiecți, opt au decedat după doi ani de la injectare ca urmare a problemelor lor de sănătate preexistente și niciunul nu a murit în urma experimentelor.

Vă recomandăm să citiți și:

Top 10 întâmplări mai puțin cunoscute din cel de Al Doilea Război Mondial

„Uranprojekt” sau programul nuclear nazist: Cât de aproape erau, de fapt, germanii de construirea bombei atomice

10 invenții care au fost folosite pentru scurtă durată, dar care au schimbat lumea

Plutoniu interstelar mai vechi decât însăși omenirea, descoperit pe fundul Oceanului Pacific