Gropile neolitice de lângă Stonehenge erau făcute de oameni, arată un nou studiu

Gropile neolitice de lângă Stonehenge au fost considerate cea mai mare structură preistorică găsită vreodată în Anglia, deși unii cercetători erau sceptici cu privire la acest lucru.

Când o serie de gropi adânci au fost descoperite în apropierea sitului Stonehenge, aflat în patrimoniul mondial, anul trecut, arheologii au descris-o cu entuziasm ca fiind cea mai mare structură preistorică găsită vreodată în Marea Britanie – doar pentru ca unii colegi să respingă gropile ca fiind simple formațiuni naturale.

• Cea mai veche vomă fosilizată dezvăluie victimele unei vânători vechi de 290 de milioane de ani
• Test de cultură generală. Care a fost prima democrație din istorie?

Acum testele științifice au dovedit că gropile neolitice deschise, fiecare aliniate pentru a forma un cerc cu un diametru de 2 km, au fost cu siguranță făcute de om, săpate în câmpia sacră acum aproape 4.500 de ani, relatează The Guardian.

Gropile păreau să delimiteze o zonă sacră

Structura pare să fi fost o graniță care ghida oamenii către o zonă sacră, deoarece Durrington Walls, unul dintre cele mai mari monumente circulare din Marea Britanie, este situat exact în centrul său. Situl se află la 3,1 km nord-est de Stonehenge, pe Câmpia Salisbury, lângă Amesbury, în Wiltshire.

Profesorul Vincent Gaffney, de la Universitatea Bradford, un arheolog care a condus echipa care a făcut descoperirea, a spus că știința a demonstrat că acesta este într-adevăr un monument neolitic uriaș. „Unele dintre dezbaterile despre descoperire și Stonehenge mi s-au părut nebunești”, a spus el.

La scurt timp după ce descoperirea a fost anunțată în iunie 2020, un arheolog sceptic s-a referit la gropi drept „pături de pe pământ” și a spus că legarea lor de Stonehenge este „complet ipotetică”.

Un altul a susținut că arheologii care s-au uitat anterior la unele gropi au sugerat că acestea sunt goluri naturale și că „este sigur de el că poate recunoaște o caracteristică naturală atunci când întâlnește una”.

Argumentele l-au șocat pe Gaffney, care și-a amintit că un arheolog sugera că echipa sa ar fi trebuit să aibă un geolog la fața locului pentru a recunoaște caracteristicile naturale. De fapt, a spus el, au avut doi.

Deși o parte a cercului nu a supraviețuit, din cauza dezvoltării moderne, Gaffney a spus că cea mai recentă muncă de teren a implicat analiza științifică a nouă dintre gropi.

Nu există dovezi care să spună că gropile ar fi formațiuni naturale

„Ne-am uitat acum la aproape jumătate dintre ele și sunt toate la fel. Deci, efectiv, acest lucru spune că gropile neolitice fac parte dintr-o singură structură enormă. Poate că a evoluat dintr-o caracteristică naturală, dar nu am putut dovedi asta. Deci este cea mai mare structură preistorică găsită în Marea Britanie”, spune profesorul Vincent Gaffney.

Fiecare groapă are aproximativ 10 metri în diametru și 5 metri adâncime, iar știința susține teoria că oamenii din neolitic care au construit Stonehenge au săpat și acest monument.

Inelul subteran necunoscut anterior este de 20 de ori mai mare decât Stonehenge. Se adaugă la dovezi că primii locuitori ai Marii Britanii, în principal comunitățile agricole, au dezvoltat o modalitate de a număra, urmărind sute de pași pentru a măsura gropile.

Această descoperire oferă noi perspective asupra complexității structurilor monumentale din acest peisaj. În timp ce Stonehenge a fost poziționat în raport cu solstițiile, granița gropilor ar fi putut avea o semnificație cosmologică.

Gropile neolitice au fost datate cu ajutorul unui sistem de teledetecție subterană

Specialiștii în tehnologia de teledetecție care poate căuta sub pământ au investigat acum caracteristici antice din câmpie pe care arheologia tradițională nu le-ar fi putut detecta niciodată. Ei pot indica unde a fost deranjat solul chiar și după mii de ani.

Tehnologia de ultimă oră include luminiscența stimulată optic (OSL), care poate spune când a fost sedimentul expus la lumina zilei pentru ultima dată.

Testele au fost efectuate de Dr. Tim Kinnaird, de la școala de științe a pământului și a mediului de la Universitatea din St. Andrews, care a spus: „Acestea au dovedit fără îndoială că gropile neolitice datează din jurul anului 2400 î.Hr.”.

El a vorbit despre descoperirile „incitante”, inclusiv „consistența remarcabilă între miezuri, identificarea umpluturilor multiple și distincte, sugestia că gropile au fost umplute în același timp”. Lucrările analitice detaliate din laborator au confirmat în continuare că „acestea nu erau caracteristici naturale”.

El a adăugat: „Este confirmat faptul că [gropile] sunt toate foarte asemănătoare, ceea ce este fascinant”. Dacă acestea ar fi caracteristici naturale, cum ar fi dolinele, ar avea dimensiuni diferite.

Gaffney, care a studiat monumentul Stonehenge timp de 20 de ani, a spus: „Există o adevărată revoluție în tehnologia datărilor care are loc datorită OSL. Datezi direct sedimentele. Datările tradiționale se bazează pe găsirea unui fragment de os sau cărbune pe care să le datăm. Noi nu putem data solul. OSL poate”.

Datele au arătat că gropile au fost folosite din neoliticul târziu până în epoca mijlocie a bronzului, după care au fost uitate în nămol, a spus Gaffney.

Vă recomandăm să citiți și:

Manciuria, o regiune istorică importantă a Chinei cu o istorie turbulentă

Uriașii pterozauri aveau gâturi mai lungi decât girafele. Structura complexă descoperită în interior

Dovezi ale contrabandei cu alcool din vremea lui Al Capone, descoperite în pădurile din Carolina de Sud

O clădire banală de birouri, de lângă o cârciumă din Londra, a fost sediul secret al unei agenţii de spionaj