Care a fost momentul în care omul a domesticit caii?

Se spune despre câini că sunt cei mai buni prieteni ai omului, dar și caii pot revendica acest titlu.

Caii au oferit o modalitate de a transporta bunurile și persoanele, au schimbat fața războiului, dar au inspirat și oamenii din Epoca de Piatră să creeze artă. Rolul acestora în industrie a fost diminuat de mașinării, dar cu toate acestea încă au un rol destul de important în sport sau alte activități de relaxare. Astfel se poate spune că aceste animale s-au tot intersectat cu omul încă din anii 2000 î.Hr., dar pot fi asociați cu anumite grupuri chiar și mai devreme.

• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”
• 165 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la…

Astăzi, există sute de rase de cai, dar în ciuda diferențelor lor, toate aceste animale fac parte din familia Equus caballus, alături de măgari, zebre și caii sălbatici Przewalski din Asia Centrală. Modelul de evoluție care conduce la Equus este un model clasic, fiind vorba despre o istorie bine documentată, prezentată în manuale și exponatele muzeelor, indică Smithsonian Magazine.

Dar până de curând, calea către domesticirea lor de către oameni a fost un mister. Oasele lui E. caballus arată aproape la fel, fie că sunt sălbatice sau domestice, așa că nu au putut răspunde la o întrebare de lungă durată: unde și când au domesticit oamenii pentru prima dată caii?

Când au existat primele tentative de domesticire a cailor?

Astăzi, toate evoluțiile care au fost înregistrate în ceea ce privește studiul ADN oferă tot mai multe răspunsuri, care de care mai variate. Aplicând aceeași abordare folosită într-un studiu de referință din 2010 al ADN-ului Neanderthal, oamenii de știință au aflat multe despre istoria lui Equus caballus. Ei au urmărit modul în care vechii cai sălbatici au împărtășit genele de-a lungul strâmtorii Bering, între Asia și America de Nord, și au dezvăluit istoria surprinzătoare a calului lui Przewalski.

Și lucrând cu mostre mai moderne, ei au observat cum gestionarea recentă de către oameni a anulat o mare parte din diversitatea genomului cailor, adăugând în același timp o serie de caracteristici specifice rasei. Dar nu a existat niciodată suficient ADN antic pentru a răspunde la întrebarea legată de domesticirea cailor, asta până la sfârșitul anului 2021, când oamenii de știință au raportat analiza a peste 250 de modele de genom antic al cailor.

„Este grozav să ai o imagine de ansamblu întregită, în ceea ce privește locul de proveniență al cailor”, spune Jessica Petersen, un genetician de la Universitatea din Nebraska-Lincoln. Aceasta adaugă că procesul de domesticire a fost o serie complexă de evenimente, iar detalii mai complicate vor fi greu de descoperit.

Evoluția cailor

În trierea prin oase și dinți fosilizați, paleontologii au urmărit strămoșii cailor în urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani, până la un animal cu copite de mărimea unui câine numit Hyracotherium alias eohippus sau „calul zorilor”. Genul Equus, așa cum îl știm noi, a apărut probabil între 4 milioane și 4,5 milioane de ani în urmă pe continentul care avea să devină America de Nord.

Mergând până în Pleistocenul târziu, cu 11.700 până la 129.000 de ani în urmă, caii puteau fi observați în zona Asiei și Americii, pe Platoul Bering . Linia care duce la caii domestici moderni și la caii sălbatici ai lui Przewalski s-a tras cândva la mijlocul acelei epoci, acum 35.000 și 50.000 de ani.

Dar acum aproximativ 11.000 de ani, în vremea când Platoul Bering s-a scufundat pentru ultima dată, caii nord-americani au dispărut, împreună cu multe alte specii mari, cum ar fi mamuții și castorii giganți. Deși este greu de identificat un motiv, clima, vânătoarea sau o combinație a celor două, ar fi putut fi un factor, spune Alisa Vershinina, genetician la LifeMine Therapeutics din Cambridge, Massachusetts.

Apariții prin istorie

Oamenii timpurii ar fi văzut cai în jur și au fost în mod clar interesați de animalele maiestuoase: caii sunt cel mai important animal descris în Epoca de Piatră, arta rupestră din Europa de Vest. Dar există o mare diferență între a observa animalele pentru inspirație artistică și a le valorifica. Când și unde a suferit o schimbare dramatică relația dintre om și fiară?

Caii au fost o adăugare târzie în curtea hambarului. Câinii au fost domesticiți acum 15.000 de ani; oile, porcii și vitele, în urmă cu aproximativ 8.000 până la 11.000 de ani. Dar dovezi clare ale domesticirii cailor nu apar în documentele arheologice decât acum aproximativ 5.500 de ani. Rămășițele de cai din toată Eurasia le-au oferit oamenilor de știință câțiva candidați pentru primul eveniment de domesticire. De exemplu, în 2018, oamenii de știință au găsit un cal înghețat și mumificat în Siberia modernă. A fost datat cu aproximativ 4.600 de ani în urmă.

Iberia, peninsula care conține Spania și Portugalia de astăzi, părea promițătoare, deoarece caii au locuit continuu în regiune în ultimii 50.000 de ani și ar fi fost disponibili pentru o potențială domesticire. Și în zona Europei de Est din jurul Mării Caspice, arheologii au observat rămășițe de cai apărând alături de cele ale altor animale domestice. Înmormântările umane de acum aproximativ 6.000 de ani au început să conțină buzdugane decorate cu capete de cai, indicând probabil o anumită schimbare în relațiile om-cal. Această zonă a atras atenția și datorită prezenței pe termen lung a cailor în zonă.

Anul 3500 î.Hr., în apropiere de Kazahstanul modern

Dieta oamenilor din Botai pare să fi fost „în întregime concentrată pe cai”, spune Alan Outram, un zooarheolog la Universitatea Exeter din Anglia. În afară de câteva oase de câine, cele ale cailor reprezintă majoritatea rămășițelor non-umane din sit. Există dovezi ale unor curți îngrădite care ar fi putut ține turme. Unele cranii sugerează sacrificarea cu o unealtă asemănătoare toporului, iar unii dinți de cal prezintă „uzură” ca și cum ar fi fost înfrânați. Cioburile de ceramică conțin urme chimice de lapte de iapă, despre care Outram spune că ar fi putut fi consumat sub formă de unt, iaurt sau brânză.

Cu toate acestea, importanța sitului a fost aprig dezbătută. Nu există nici o modalitate de a confirma că locuitorii din Botai au domesticit complet caii. Outram bănuiește că popoarele Botai au tratat caii oarecum așa cum păstorii moderni de reni își folosesc animalele: s-ar putea să fi ținut caii la îndemână pentru carne și lapte și poate chiar să fi călărit câțiva dintre ei. Dar probabil că nu gestionau reproducerea sau foloseau animalele pe scară largă.

Fără suficient ADN antic, nu exista nicio modalitate de a fi sigur că aceștia erau caii care s-au răspândit în întreaga lume ca animale gestionate de oameni. Apoi Orlando, Outram și colegii săi au analizat un set larg de denomi de cai, de acum aproximativ 42.800 de ani de la 18 rase moderne, publicând descoperirile în revista Science în 2018. Rezultatul a fost că animalele din cultura Botai au prea puține în comun cu rasele moderne.

Domesticirea prinde tot mai mult contur

În ciuda acestor progrese, când Orlando a documentat studiile genomice despre domesticirea cailor, a fost forțat să concluzioneze: „Originea geografică a cailor domestici moderni este în prezent necunoscută”. Dar indiciile se acumulau. Oamenii de știință au respins deja candidații Iberia și Siberia: când cercetătorii s-au uitat la ADN-ul antic, au descoperit că acele populații de cai s-au ofilit, contribuind puțin la descendența domestică modernă.

A ajunge la adevăratul sit de domesticire a fost un joc de numere, spune autorul principal Orlando. „Am construit răspunsul prin restrângerea dovezilor, încetul cu încetul.” Cei peste 150 de oameni de știință colaboratori, inclusiv Outram și Ludwig, au continuat să adauge mai mulți genomi de cai, din toată Eurasia și cuprinzând aproximativ 50.000 – 200 î.e.n. Cu 264 de genomi antici de cai la îndemână, răspunsul a fost de netăgăduit: patria cailor domestici moderni era partea Eurasiei de Vest între și la nord de Mările Neagră și Caspică, mai precis cunoscută sub numele de regiunea inferioară Volga-Don.

În timp ce datele indică un răspuns clar, există încă mult loc pentru interpretare și speculație. Identificarea acelui loc de lângă Marea Caspică nu înseamnă că a fost singurul loc în care oamenii au domesticit caii. Dovezile genomice și paleontologice din celelalte regiuni candidate sugerează că aceste animale ar fi putut fi domesticitede mai multe ori.

Genele cailor și intervenția umană

Evenimentul are a presupus domesticirea cailor a fost doar începutul relației dintre oameni și aceste animale, dar și al legăturii dintre oameni și ADN-ul animalelor. Intervenția umană poate face lucruri uimitoare genomului animal de-a lungul mileniilor. De exemplu, toți cromozomii Y de la caii domesticiți moderni, transmiți pe linie masculină, sunt aproape identici. Pentru a identifica modul în care acest fenomen a avut loc, specialiștii au examinat cromozomii Y de la 96 de specii de armăsari Eurasiatici, din ultimii 5000 de ani.

În timp ce cromozomii Y au început destul de diverși, au devenit mai asemănători cu timpul, cu schimbări majore începând de acum aproximativ 1.500 de ani. Acest lucru are loc atunci când anumite linii de sânge, cum ar fi caii orientali, au devenit populare pentru reproducere. Dar chiar și acest nivel de reproducere este ușor în comparație cu ceea ce s-a întâmplat în ultimii 200 de ani. Diversitatea genomului calului a scăzut și mai mult de atunci, chiar dacă anumite rase au dobândit gene care le creează caracteristicile definitorii.

Lăsând deoparte genomul, există fără îndoială ceva special în legătura dintre cal și om, spune Orlando, care a luat lecții de călărie în 2019. „Când călărești ai senzația că animalul te înțelege și tu îl înțelegi”, spune el. „Mai este și puterea simțită de capacitatea de a stăpâni și struni un animal atât de mare.”

Vă mai recomandăm și:

De ce nu rezistă căile ferate din Marea Britanie la căldură?

Șarlatan, calul Jandarmeriei Române, îşi caută stăpân. Are 18 ani și a participat la zeci de misiuni

De ce este, de fapt, denumită această specie de cai „Calul Țigan” sau „Gypsy Vanner”. Galerie FOTO

O călăreaţă şi calul ei au murit într-un accident produs la un concurs de sărituri peste obstacole