Craniile antice dezvăluie tainele încrucișării oamenilor cu neanderthalienii

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cercetările au stabilit că există urme de ADN de neanderthalieni în genomul oamenilor moderni. Acum, un studiu exploratoriu care a evaluat structura facială a craniilor preistorice oferă noi informații și susține ipoteza că o mare parte din această încrucișare a avut loc în Orientul Apropiat – regiunea care se întinde din Africa de Nord până în Irak.

„ADN-ul antic a provocat o revoluție în modul în care ne gândim la evoluția umană”, spune Steven Churchill, co-autor al studiului și profesor de antropologie evoluționistă la Universitatea Duke.

• Cercetătorii tocmai au confirmat prima dovadă a dinozaurilor în Antarctica
• Cele mai vechi rămășițe umane din Antarctica au peste 200 de ani și o origine necunoscută

„Ne gândim adesea la evoluție ca la niște ramuri ale unui copac, iar cercetătorii au petrecut mult timp încercând să urmărească drumul care a dus la noi, Homo sapiens. Dar acum începem să înțelegem că nu este un copac – este mai degrabă o serie de cursuri de apă care converg și diferă în mai multe puncte.”

„Munca noastră de aici ne oferă o înțelegere mai profundă a locului în care aceste cursuri de apă s-au unit”, spune Ann Ross, autor al studiului și profesor de științe biologice la North Carolina State University, potrivit EurekAlert.

Urmele neanderthalienilor se ascund în genomul nostru

„Imaginea este foarte complicată”, spune Churchill. „Știm că au existat încrucișări. Populațiile asiatice moderne par să aibă mai mult ADN de neanderthalieni decât populațiile europene moderne, ceea ce este ciudat – pentru că neanderthalienii au trăit în ceea ce este acum Europa. Acest lucru a sugerat că ei s-au încrucișat cu ceea ce sunt acum oamenii moderni atunci când strămoșii noștri preistorici au părăsit Africa, dar înainte de a se răspândi în Asia. Scopul nostru cu acest studiu a fost de a vedea ce lumină am putea arunca asupra acestui aspect prin evaluarea structurii faciale a oamenilor preistorici și a neanderthalienilor.”

„Prin evaluarea morfologiei faciale, putem urmări modul în care populațiile s-au deplasat și au interacționat de-a lungul timpului”, explică Ross. „Iar dovezile ne arată că Orientul Apropiat a fost o răscruce de drumuri importantă, atât din punct de vedere geografic, cât și în contextul evoluției umane.”

Pentru acest studiu, cercetătorii au colectat date privind morfologia cranio-facială din literatura de specialitate. Acest lucru a dus în cele din urmă la un set de date care include 13 neanderthalieni, 233 de Homo sapiens preistorici și 83 de oameni moderni.

Neanderthalienii și fețele lor mari

Cercetătorii s-au concentrat pe măsurătorile craniofaciale standard, care sunt reproductibile, și au folosit aceste măsurători pentru a evalua dimensiunea și forma structurilor faciale cheie. Acest lucru le-a permis apoi cercetătorilor să facă o analiză aprofundată pentru a determina dacă o anumită populație umană este posibil să se fi încrucișat cu populațiile de neanderthalieni, precum și amploarea acestei încrucișări probabile.

„Neanderthalienii aveau fețe mari”, spune Churchill. „Dar mărimea în sine nu stabilește nicio legătură genetică între o populație umană și populațiile de neanderthalieni. Munca noastră de aici a implicat o analiză mai solidă a structurilor faciale”.

De asemenea, cercetătorii au luat în calcul variabilele de mediu care sunt asociate cu modificările caracteristicilor faciale umane, pentru a determina probabilitatea ca legăturile pe care le-au stabilit între populațiile de neanderthalieni și cele umane să fie mai degrabă rezultatul încrucișării decât al altor factori.

Neanderthalienii, mai mari decât oamenii moderni

„Am constatat că unele caracteristici faciale asupra cărora ne-am concentrat nu au fost puternic influențate de climă, ceea ce a facilitat identificarea unor influențe genetice probabile”, spune Ross.

„De asemenea, am constatat că forma feței a fost o variabilă mai utilă pentru a urmări influența încrucișării neanderthalienilor în populațiile umane de-a lungul timpului. Ei erau pur și simplu mai mari decât oamenii. În timp, dimensiunea fețelor umane a devenit mai mică, la generații după ce acestea s-au încrucișat cu neandertalienii. Dar forma reală a unor trăsături faciale a păstrat dovezi ale încrucișării cu neanderthalienii.”

„Nu eram sigur că această abordare va funcționa – avem un eșantion relativ mic și nu aveam atât de multe date despre structurile faciale pe cât ne-am fi dorit. Dar, în cele din urmă, rezultatele pe care le-am obținut sunt cu adevărat convingătoare”, spune Churchill.

Lucrarea este publicată în revista Biology.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Test de cultură generală. Când au dispărut neanderthalienii?

Chiar și neanderthalienii aveau „case de vacanță”, arată un studiu. Unde preferau să locuiască în timpul ultimei ere glaciare?

Fața unui tânăr neanderthalian de acum 70.000 de ani, reconstruită inclusiv cu tumoarea pe care o avea

Neanderthalienii au dispărut din Europa mult mai devreme decât se credea