Materialul macabru din care au fost făcute pandantive găsite în morminte din epoca de piatră

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mai multe pandantive din morminte din epoca de piatră, mici și subțiri, descoperite pe o insulă dintr-un lac rusesc în urmă cu mai bine de 80 de ani au fost reanalizate de cercetători folosind tehnici chimice de amprentare.

„Spre surprinderea noastră, materia primă a unora dintre aceste pandantive din morminte s-a dovedit a fi os uman”, a spus arheologul Kristiina Mannermaa, de la Universitatea din Helsinki, din Finlanda.

Mannermaa a făcut parte dintr-o echipă responsabilă pentru o altă investigație importantă asupra culturii epocii de piatră, descoperind rămășițele unui copil al cărui mormânt elaborat, aflat în locul unde este astăzi Finlanda, a fost acoperit cu pene și blană.

Această ultimă poveste despre bunuri funerare antice dezvăluie o altă parte a vieții din epoca de piatră păstrată în moarte; sugerează că oamenii care au trăit cu mii de ani în urmă și-au văzut viața ca fiind relativ la fel de importantă ca a animalelor din jur.

Unde au fost găsite aceste pandantive din morminte din epoca de piatră?

Pandantivele din os au fost găsite pe Yuzhniy Oleniy Ostrov, o insulă de pe lacul Onega, din nord-vestul Rusiei, care găzduiește cel mai mare cimitir din nordul Europei din ultima parte a epocii de piatră, cu 177 de locuri de înmormântare înregistrate.

Arheologii au excavat pentru prima dată cimitirul în anii 1930, dar numai cu această ultimă analiză cercetătorii au identificat originile fragmentelor osoase transformate în pandantive găsite în șase morminte printre dinții ornamentali de elan, castor și chiar de urs brun, scrie Science Alert.

Timp de mai bine de opt decenii, cercetătorii care studiau mormintele de pe insula Yuzhniy Oleniy Ostrov au trecut cu vederea pandantivele din os pentru că erau foarte modeste.

Cât de vechi sunt aceste pandantive?

Pandantivele având nu mai mult de unul sau două șanțuri sculptate la capătul mai îngust al pandantivelor osoase, arheologii au fost în schimb atrași de dinți, a căror specie de proveniență a fost mai ușor de identificat, pe baza caracteristicilor structurale.

Douăsprezece dintre cele 37 de pandantive trimise pentru reanalizare s-au dovedit a fi făcute din os uman, nu animal, iar alte două au fost clasificate ca potențial umane și șase de origine neidentificabilă.

Folosind spectrometria de masă, cercetătorii au analizat urmele de proteine păstrate în ornamentele îngropate pentru a arăta că o treime au fost tăiate din os uman; restul erau făcute din elan și oase de bovine.

Datate cu o vechime de peste 8.200 de ani, pandantivele din oase umane fac parte dintr-o lungă istorie a primilor oameni, care creau ornamente din oase.

Alte ornamente lucrate în os uman

Cea mai timpurie dovadă a ornamentelor din os uman este o colecție de dinți perforați găsită în Franța, datată cu aproximativ 35.000 de ani în urmă, probabil lăsată în urmă de aurignacienii care se mișcau prin Europa la acea vreme. Pandantive din dinți umani din vremuri mai recente au fost găsite împrăștiate prin Danemarca, Germania, Turcia, Letonia și Republica Cehă.

Deși aceste pandantive din morminte de la Yuzhniy Oleniy Ostrov au fost prost conservate, fiind fragmentate și uzate la margini, fracturile spiralate ale osului sugerează că au fost realizate din os proaspăt, mai degrabă decât din vechi morminte.

Departe, în Mexic, au fost găsite rămășițe de instrumente muzicale făcute din os uman, cu urme tăiate în oase care indică că au fost luate din cadavre proaspete, posibil victime de sacrificiu. Nu s-au găsit astfel de dovezi de canibalism ritual pe pandantivele de os de la Yuzhniy Oleniy Ostrov, dar posibilitatea nu poate fi exclusă în totalitate.

De asemenea, pandantivele din oase umane nu erau împodobite în niciun fel; acestea erau finisate aspru și nu se distingeau de cele făcute din oase de animale până când această ultimă analiză a dezvăluit adevăratele lor origini.

Aceste pandantive din morminte arată că oamenii se considerau a fi egali cu animalele

Faptul că osul uman a fost tratat ca materie primă la fel ca oricare altul ar putea indica faptul că animalele și oamenii erau foarte asemănători în viziunea asupra lumii a oamenilor din epoca de piatră, sugerează Mannermaa.

Dacă tipul de os folosit pentru a face pandantive nu a fost de mare importanță, atunci poate că oamenii care le-au sculptat au văzut o mică diferență între oameni și animale.

„Folosirea oaselor de animale și umane împreună în același ornament sau îmbrăcăminte ar fi putut simboliza capacitatea oamenilor de a se transforma în animale în mintea lor, în plus credeau că animalele sunt capabile să ia formă umană”, spune Mannermaa.

„Știm că o astfel de estompare a formelor și a granițelor a fost și încă face parte din viziunea asupra lumii a popoarelor indigene”, spune ea.

Cercetarea a fost publicată în Journal of Archaeological Science: Reports.

Vă recomandăm să citiți și:

Un sanctuar ascunde ritualuri nemaivăzute până acum într-un templu egiptean

Copii sacrificați cu inimile smulse, descoperiți într-o excavație din Peru

Un nou studiu dezvăluie cum reciclau vikingii mozaicurile romane

Un specimen din Triasic s-a dovedit a fi o rudă timpurie a pterozaurilor abia la un secol după descoperire