O movilă funerară aparent goală ascunde o navă vikingă veche de 1.200 de ani

Un tumul funerar din vremea vikingilor din Norvegia, considerat mult timp ca fiind gol, deține de fapt un artefact incredibil, anume rămășițele unei nave, potrivit unei analize radar cu penetrare în sol.

Rămășițele, care se află încă sub pământ, indică faptul că o înmormântare de navă (o navă sau barcă folosită drept cavou pentru rămășițe umane și diverse obiecte funerare) a avut loc la sfârșitul secolului al VIII-lea d.Hr., chiar la începutul Epocii Vikingilor (793-1066 d.Hr.).

• Curiosul drum al Japoniei, de la modernizare la război
• Povestea spărgătorului de nuci

Dacă se confirmă, aceasta ar fi a treia înmormântare de navă vikingă timpurie descoperită în zonă, pe coasta insulei Karmøy din sud-vestul Norvegiei, o regiune care ar putea fi la originea culturii vikinge.

„Acesta este un punct foarte strategic, unde traficul maritim de-a lungul coastei norvegiene era controlat”, a declarat pentru Live Science Håkon Reiersen, arheolog la Universitatea Stavanger din Norvegia. Reiersen lucrează pentru Muzeul de Arheologie al universității și a condus echipa care a făcut descoperirea anul trecut, în apropierea satului Avaldsnes.

Harald Fairhair, primul rege legendar al Norvegiei, a trăit într-un conac regal din acest loc. Înainte de asta, zona a fost un centru de putere politică din Epoca Bronzului (aproximativ 1700 î.Hr.) până în perioada medievală. „Acesta a fost un loc important timp de 3.000 de ani”, a spus Reiersen.

Un tumul funerar din vremea vikingilor conține, de fapt, un artefact incredibil

Movila Salhushaugen, unde au fost detectate semnalele în formă de navă, a fost excavată pentru prima dată în 1906 de către arheologul norvegian Haakon Shetelig. Shetelig descoperise deja mormântul de navă Grønhaug din apropiere, din anul 795 d.Hr., și a co-dirijat excavarea celebrului mormânt de navă Oseberg, din anul 834, în partea de sud-est a Norvegiei.

Dar a fost dezamăgit să găsească doar vârfuri de săgeți și lopeți de lemn în movila de la Salhushaugen.

Reiersen suspectează că echipa lui Shetelig s-a oprit din săpat atunci când au lovit un strat de rocă în apropierea fundului movilei. Dacă ar fi săpat mai adânc, ar fi putut găsi nava Salhushaugen, care pare să fie îngropată în stratul de rocă – o practică care a fost observată și în alte situri, a spus Reiersen.

Semnalele provin de la un echipament radar de penetrare a solului, care folosește reflexiile impulsurilor de unde radio pentru a dezvălui obiecte îngropate până la 30 de metri sub suprafață. Acestea au dezvăluit impresia unei nave de aproximativ 20 m.

Movila Salhushaugen a fost excavată pentru prima dată în 1906

Aceasta este mai mare decât nava de lemn de 15 m de sub movila Grønhaug din apropiere, dar puțin mai mică decât nava de lemn de peste 20 m de sub movila Storhaug.

Echipa de la Universitatea din Stavanger speră să efectueze alte săpături în Salhushaugen mai târziu în acest an, iar rezultatele acestora vor determina dacă vor săpa până la navă. „Suntem încrezători că acest semnal în formă de lentilă provine de fapt de la o navă”, a declarat Reiersen. „Acesta împărtășește dimensiunile și mărimea navelor anterioare, și este situat în mijlocul movilei. Dar nu știm cât de bine este conservată”.

Există, de asemenea, posibilitatea ca movila Salhushaugen, care nu pare să fi fost jefuită, să mai conțină artefacte precum cele găsite la movila Storhaug, a spus Reiersen, potrivit LiveScience.

Atunci când movilele erau recent construite, ar fi fost vizibile de pe navele care intrau în strâmtoarea îngustă Karmsund, între Karmøy și continent – intrarea pe ruta maritimă vitală prin insulele vestice, cunoscută sub numele de Nordvegen, care dă numele Norvegiei moderne, a spus el.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Noi dovezi arată că vikingii au ajuns în America înaintea lui Cristofor Columb

Scuturi vikinge „ceremoniale”, vechi de 1.100 de ani, erau de fapt folosite în luptă, sugerează un studiu

Povestea sângeroasă a masacrului viking din Peștera Dunmore

Vikingii invadatori au adus „căluți” și „cățeluși” în Britannia