Testele cu arme nucleare din anii ’60 au lăsat o moștenire ascunsă în corpul tuturor oamenilor de pe Pământ

Testele cu arme nucleare derulate la mijlocul secolului XX au lăsat o moștenire ascunsă în interiorul celulelor din corpul nostru, dar și în organismul tuturor celorlalte ființe de pe planetă.

Este prezentă în dinții noștri, în ochii noștri, dar și în creier. Oamenii de știință o numesc „bomb spike” (vârful bombei) sau „bomb pulse” (pulsul bombei) și, de mai bine de jumătate de secol, semnătura este prezentă în corpul omului.

• Oamenii de știință au descoperit cele mai vechi zaruri din lume
• „Unabomber”, unul dintre cei mai temuţi terorişti din istorie

În anii 1950, au avut loc atât de multe explozii ale bombelor, încât a fost afectată structura chimică a atmosferei – concret, de atunci este afectată compoziția de carbon de pe planetă, fiind afectate toate vietățile de pe pământ, din ape și din peșteri, notează BBC.

Spre deosebire de undele radioactive ale bombelor, aici nu vorbim despre efecte dăunătoare.

Sute de bombe, detonate în atmosferă în anii 1960

Totuși, ce sunt, de fapt, aceste bombe? Înainte ca tratatul împotriva testelor nucleare din 1963 să oblige statele semnatare să detoneze bombele în subteran, guvernele au detonat sute de arme atomice în atmosferă. Peste 500 de astfel de explozii, în special organizate de Rusia și de Statele Unite ale Americii, au împrăștiat materie în atmosferă.

Deja este cunoscut faptul că materialul radioactiv dăunează oamenilor și animalelor, transformând regiunile afectate în zone nelocuibile. Ceea ce este mai puțin cunoscut de cei din afara laboratoarelor este faptul că bombele au reacționat și cu nitrogenul natural, formând astfel noi izotopi – în mod special carbon-14.

Până în anii 1960, bombele deja au dublat cantitatea de carbon-14 din atmosferă, comparativ cu nivelul inițial. În primă fază, izotopii au pătruns în apă și în vegetație, apoi au trecut la om, prin lanțul alimentar.

La ce e util carbon-14 din corpul nostru?

Oamenii de știință au înțeles că izotopii de carbon-14 pot fi folositori. De exemplu, îi ajută să stabilească perioada unor rămășițe umane atunci când se impune acest lucru în anchete penale, de exemplu. Aceasta este, de altfel, cea mai recentă întrebuințare: prin măsurarea nivelului de carbon-14 prezent în dinți, oase, păr sau chiar în ochi, un specialist poate estima ce vârstă avea persoana care a murit sau chiar momentul în care a murit. Deci, cei născuți în anii 1950 au acumulat în organism mai mult carbon-14 decât persoanele născute în anii 1980.

Un caz recent în care a fost folosită această tehnică a avut loc în Italia, în 2010, atunci când a fost nevoie de identificarea unui cadavru care fusese aruncat într-un lac cu un an în urmă.

De asemenea, bomb spike declanșat și alte tipuri de noi cercetări. La Institutul din Suedia, o echipă de cercetători a dovedit că se poate stabili vârsta relativă a celulelor corpului, prin analizarea carbonului-14 din ADN. Astfel, oamenii de știință au putut stabili dacă anumite celule din organism sunt în organism de la momentul nașterii sau dacă sunt într-o continuă regenerare.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Japonia a comemorat atacul cu bombă atomică de la Hiroshima. Câți ani au trecut de atunci?

J. Robert Oppenheimer a înăbușit o petiție prin care 70 de cercetători implorau președintele SUA să nu folosească bomba atomică

Cum au reacționat cercetătorii din Proiectul Manhattan la primul test cu bombă atomică? „S-a făcut din noapte zi”

Cercetătorii au descoperit un material ciudat făcut din particule subatomice