Ultimele zile de pace și primele zile de război în Europa anului 1914: „Toți socoteau că războiul va fi foarte scurt”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Viața în Europa era una calmă și normală cu doar câteva zile înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. Mulți europeni își petreceau concediile de vară prin stațiunile răspândite pe întreg continentul. Nimeni nu își imagina că asasinarea, la 28 iunie, la Sarajevo, a principelui-moștenitor al tronului austro-ungar, Franz Ferdinand, și relațiile tot mai încordate dintre Imperiul Austro-Ungar și Serbia vor degenera într-un război mondial. Printre cei care se bucurau de ultimele zile de pace se aflau și numeroși români aflați în concediu prin Europa.

Printre românii care se relaxau prin stațiunile europene s-a numărat și Constantin Argetoianu.

În vara anului 1914, chiar în zilele când a zbucnit Primul Război Mondial, se afla în renumita stațiune Karlovy Vary, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar.

„Eram pe sfârșitul curei mele la Karlsbad când nenorocirea s-a întâmplat”

Argetoianu a lăsat posteriorității mărturia sa despre cum și-a petrecut zilele de dinaintea izbucnirii războiului. Au fost zile de vis pentru el, zile care i s-au întipărit adânc în memoria sa. Erau ultimele clipe ale frumoasei epoci pe care istoricii au denumit-o „La Belle Époque”.

„Eram pe sfârșitul curei mele la Karlsbad (mai cunoscută astăzi sub denumirea de Karlovy Vary, n.r.) când nenorocirea s-a întâmplat. Petrecusem aproape 3 săptămâni din cele mai plăcute, bând apă caldă, luând băi de acid carbonic şi plimbându-mă prin minunatele păduri de pe valea Tepl-ului. Îmi vine apa la gură, aducându-mi aminte în zilele noastre (…) despre formidabila porție de șuncă ce-mi însoțea cafeaua cu lapte, dimineața, la Kaiserpark; despre `forelele` (păstrăvii) au bleu şi despre suculentele `Rehsicken` cu `Preiselbeer` cu care mă delectam de amiezi, la Pupp sau la Savoy.

Îmi aduc aminte de ceasurile petrecute cu gura căscată în admirația jocului lui Wilding (campionul mondial) la Tennis-Club, de excursiile cu automobilul, cu bunul meu automobil care mi-a permis să plimb cucoanele frumoase din Karlsbad prin împrejurimi, până la Marienbad şi la Eger – de vizitele dese pe care le făceam către seară mumă-mi la Franzensbad şi de toate aceste ultime clipe de euforie ale vieții dinainte de 1914 (…)”, nota plin de regrete Constantin Argetoianu.

Bucurându-se de toate aceste plăceri ale vieții, Argetoianu nici măcar nu își imagina că, peste puține zile, viața lui și a multor europeni se va schimba dramatic. E drept, citea ziarele și știrile despre evoluția tensiunilor dintre Imperiul Austro-Ungar și Serbia, dar „nimeni nu credea în posibilitatea” izbucnirii unui război. Cu atât mai puțin a unui război mondial.

„În mijlocul acestei liniști sufletești abia tulburată prin citirea câte unei gazete, sau prin zvonurile care circulau, dar care nu impresionau pe nimeni, fiindcă nimeni nu credea în `posibilitatea` războiului, ne-au trezit deodată la realitatea lucrurilor ultimatele Kaiserului Wilhelm!”, consemna Argetoianu.

„Toți socoteau că războiul va fi foarte scurt (…) toți erau siguri de victoria germană”

După ce, la 28 iulie 1914, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, în doar câteva zile, războiul avea să cuprindă Europa. Rând pe rând, au intrat în război Imperiul Țarist, Germania, Franța și Marea Britanie. Argetoianu a surprins la Karlovy Vary atmosfera de pe străzile înțesate de oameni din momentul în care s-a declanșat Primul Război Mondial.

„La Karlsbad, după un moment de stupoare, însuflețirea poporului şi-a luat avânt. Toți erau încântați, toți socoteau că războiul va fi foarte scurt, tehnica războiului modern neângăduind un război prelungit şi toți erau siguri de victoria germană. În seara zilei de 1 august s-a iluminat şi strada avea aspect de chermesă…”.

„Printr-o remarcabilă intuiție, poporul german a avut la 4 august şi în zilele următoare viziunea dezastrului final”

Atmosfera de pe străzi avea să se schimbe rapid după ce s-a aflat vestea intrării în război a Angliei. Brusc, frenezia de pe străzi avea să se transforme în îngrijorări și pesimism cu privire la desfășurarea războiului

„Voioșia populației a ținut aşa până în ziua de 4 august, când a sosit vestea intrării Angliei în război.

Aspectul străzii, cafenelelor, restaurantelor, prăvăliilor s-a schimbat deodată: în locul fețelor vesele, numai fețe posomorâte şi încruntate. Această `schimbare la faţă` a tuturor acestor oameni atât de îndepărtați de speculațiile intelectuale, atât de străini de tainele diplomației şi de ale echilibrului de forțe, m-a impresionat adânc.

Fetele şi chelnerii care mă serveau la masă, şi care în ajun îmi schimbau talerele cu surâsuri însorite, îmi făceau acum mutre de un cot. Printr-o remarcabilă intuiție, poporul german a avut la 4 august şi în zilele următoare viziunea dezastrului final, şi din acele momente nu s-a mai auzit decât o lozincă: `Gott strafe, England!`

Propaganda a început bineînțeles să ciocănească capetele de a doua zi, dar poporul nu şi-a mai recâștigat încrederea şi entuziasmul de care dăduse dovadă înainte de intrarea Angliei în scenă. De unde până atunci toată lumea credea că războiul va fi scurt, dintr-un ceas într-altul a intrat în capetele oamenilor convingerea că va fi lung, foarte lung…”, menţiona Constantin Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Momentul în care politicienii români au realizat că Germania pierde Primul Război Mondial

România în Războiul Balcanic: „Aveam impresia de jenă a omului plecat cu emoție în război şi care de la primul pas, în loc de pericol şi greutăți, dă de petrecere”

Cum a plecat un medic român la război: Tată-meu mi-a dat sabia şi revolverul lui, restul l-am adunat cum am putut

Un complot în vremuri de război: Generalul Averescu și bancherul Aristide Blank, în mijlocul unei conspirații politice și militare