Un craniu fosilizat descoperit pe Insula Vega, Antarctica, a fost confirmat ca aparținând aceluiași ordin ca rațele și gâștele, ceea ce îl face unul dintre cele mai vechi exemple cunoscute de pasăre modernă. Datând din perioada imediat anterioară impactului asteroidului, specia Vegavis iaai sau un apropiat al acesteia este un candidat puternic pentru a fi printre puținele păsări care i-au supraviețuit ultimei mari extincții. Cum arătau rațele din era dinozaurilor?
Ramura dinozaurilor care a evoluat în păsări s-a desprins de restul dinozaurilor în Jurasic, însă păsările de astăzi sunt foarte diferite de cele de atunci. Cele mai multe familii moderne au apărut abia după dispariția celorlalți dinozauri, când noi oportunități ecologice au devenit disponibile. Cum arătau rațele din era dinozaurilor?
Anseriformele (păsările acvatice, cum sunt rațele și gâștele) sunt o excepție, așa cum demonstrează descrierea științifică a unei noi fosile descoperite în timpul unei expediții din 2011 în Peninsula Antarctică și insulele din apropiere. Cu un cioc lung și ascuțit, Vegavis seamănă cu o rață, iar noile cercetări au confirmat că această asemănare nu este doar superficială. Reconstrucția creierului păsării a arătat că structura sa era diferită de orice altă specie pre-impact, dar foarte asemănătoare cu cea a rațelor și gâștelor moderne.
Prima fosilă de Vegavis a fost descoperită în 1993 și numită oficial 12 ani mai târziu. Însă aceste exemplare inițiale erau incomplete, ceea ce îngreuna plasarea lor cu certitudine în arborele evolutiv al păsărilor, scrie IFL Science.
„Puține păsări au generat atât de multe dezbateri între paleontologi precum Vegavis. Această nouă fosilă va ajuta la rezolvarea multora dintre aceste dispute, în special la stabilirea locului său exact în evoluția păsărilor”, a declarat dr. Christopher Torres, autorul principal al studiului.
Dr. Julia Clarke, coautoare a studiului și prima cercetătoare care a raportat existența Vegavis, a susținut încă de la început că pasărea face parte din ordinul Anseriformelor, deși alți specialiști au propus relații alternative. Noile caracteristici identificate, un cerebrum hiperdezvoltat și regiunile responsabile cu procesarea vizuală deplasate spre partea frontală a creierului, sunt dovezi clare ale înrudirii sale cu păsările acvatice moderne.
Cu toate acestea, Vegavis prezenta și trăsături unice: mușchi maxilari puternici îi permiteau să își închidă rapid ciocul în timp ce pescuia sub apă, un comportament mai apropiat de cel al unui cufundar (Gavia) sau al unei lebede decât de cel al rațelor de astăzi. Toate fosilele cunoscute de Vegavis datează din urmă cu 69,2-68,4 milioane de ani, cu doar trei milioane de ani înainte ca lumea să se schimbe radical. Rămâne de stabilit dacă specia însăși, un descendent direct sau o specie înrudită a reușit să-i supraviețuiască impactului asteroidului.
O altă pasăre acvatică descoperită în aceeași formațiune geologică din Antarctica, Conflicto antarcticus, este unul dintre cele mai timpurii exemple cunoscute de pasăre care i-a supraviețuit dezastrului global.
Mai multe alte păsări din Cretacic, inclusiv Polarornis gregorii, descoperită tot în Antarctica, au fost propuse ca rude apropiate ale Vegavis, însă cercetătorii avertizează că fosilele lor sunt prea incomplete pentru a trage concluzii ferme.
Deoarece oasele ușoare care le permit păsărilor să zboare se fosilizează greu, înregistrarea fosilă a evoluției păsărilor este extrem de fragmentată. Regiunile precum Madagascar și Argentina, unde s-au găsit câteva fosile de păsări din Cretacic, arată un peisaj populat de specii bizare, multe cu dinți și cozi osoase lungi, care aveau doar legături îndepărtate cu păsările moderne.
Antarctica pare să fie o excepție, atât datorită condițiilor geologice favorabile conservării fosilelor, cât și posibil datorită faptului că a servit drept refugiu pentru păsări. Având sânge cald și fiind capabile de migrație sezonieră, păsările ar fi avut un avantaj față de dinozaurii neaviari în condițiile climatice dure ale regiunii.
„Antarctica este, în multe privințe, ultima frontieră în înțelegerea vieții din Epoca Dinozaurilor”, a declarat dr. Matthew Lamanna, coautor al studiului.
Mai mult, poziția geografică a Vegavis susține ipoteza conform căreia multe dintre speciile supraviețuitoare ale extincției din Cretacic au reușit să treacă prin dezastru în emisfera sudică. Odată cu stabilizarea mediului, păsările au putut recoloniza rapid regiunile nordice.
În noua lume a Paleogenului, păsările acvatice s-au diversificat și au prosperat. Unele dintre ele au evoluat în păsări gigantice, precum Dromornis, supranumită „Rața Demonică a Apocalipsei” din Australia, care putea atinge 500 kg. Dar încă nu se știe cât de multe dintre familiile moderne de păsări au derivat din această linie imediat după impactul asteroidului.
Arheologii au scos la lumină noi indicii despre Templul Mortuar al Reginei Hatșepsut
De unde provin piesele din mozaicul lui Alexandru cel Mare? Iată ce arată cele mai noi analize!
Este adevărat că oamenii preistorici au trăit în peșteri?
Cele mai vechi dovezi ale prezenței umane în Europa, găsite la situl Grăunceanu din România