O relație complicată: Banatul, Brătianu și Take Ionescu

Istoricii încearcă de multă vreme să răspundă la întrebarea de ce nu a fost inclus Take Ionescu în deligația României care a a participat la negocierile din cadrul Conferinței de Pace de la Paris din 1919. Prin expertiza, dar și prin relațiile internaționale pe care și le-a făcut de-a lungul timpului, Take Ionescu ar fi putut aduce un mare avantaj României. Însă, primul ministru Ionel Brătianu, șeful delegației române de la Conferința de Pace, s-a opus vehement. Aversiunea lui Brătianu față de Ionescu se pare că ar fi fost urmarea unor negocieri pe care Take Ionescu le-ar fi desfășurat fără a avea un mandat oficial și fără a se fi consultat cu guvernul României.

Ion Gheorghe Duca, unul dintre apropiații lui Ionel Brătianu, a scris în memoriile sale că Take Ionescu făcuse la Paris câteva angajamente aliaților care nu au fost aduse la cunoștința regelui Ferdinand și nici a guvernului României.

• Enigma: Codul „de neînfrânt” s-ar prăbuși astăzi în fața unui simplu laptop
• Ziua în care „fecioara din Orleans” a intrat în rândul sfinţilor

„Indirect ne venise vestea de la Paris că acolo luase oarecare angajamente față de Aliați într-un sens tranzacțional”, scria I.G Duca.

Banatul, Take Ionescu și Iugoslavia

În consemnările sale, Duca pune accentul pe „integralitatea revendicărilor României, așa precum aliații o recunoscuseră prin tratatul încheiat cu noi şi pe temeiul căruia intrasem în acțiune”, ceea ce lasă de interpretare asupra faptului că Take Ionescu ar fi negociat această „integralitate”.

De fapt, Ionel Brătianu și membrii guvernului, inclusiv Duca, știau exact ce a negociat fără mandat Take Ionescu.

În „Amintiri din viața diplomatică”, Raoul Bossy a consemnat faptul că Take Ionescu negociase cu sârbii împărțirea Banatului, spre exasperarea lui Ionel Brătianu.

„Take Ionescu a dat o întorsătură nouă politicii noastre externe, orientând-o definitiv spre o alianță cu statele vecine, sprijinită pe Franţa. Încă în timpul războiului (Primului Război Mondial, n.r.), la Paris fiind pusese la cale, cu Masaryk (Tomáš Masaryk, primul președinte al Cehoslovaciei, n.r.) şi Pasici (Nikola Pašić, prim-ministru al Regatului Serbiei, n.r.), o strânsă înţelegere cu Cehoslovacia şi Serbia – care urma să devină regatul Sârbo-Croato-Sloven – şi căreia tot el îi dete numele de Mica Înţelegere (spre a o deosebi de Tripla înţelegere a Marilor Puteri).

Ion I.C. Brătianu nu-i putea ierta că, pentru a încheia alianța cu Serbia, acceptase, încă înainte de încheierea păcii, principiul împărţirii între ţările noastre vecine a Banatului, ce ne fusese solemn făgăduit, integral, prin Convenţia secretă cu Aliații din 1916.

Nu o dată mi-a destăinuit Ionel Brătianu ce dificultăți i-a creat, în lupta sa pentru Banat, atitudinea prea mlădioasă a lui Take Ionescu. Când, la trecerea sa prin Belgrad, în drum spre Paris, Brătianu a căutat să-l convingă pe Principele Regent Alexandru (viitorul rege Alexandru I) să renunţe la a mai ridica pretenții asupra Banatului nostru, spre a nu crea o prăpastie între două popoare legate de o tradițională prietenie, Principele i-a răspuns:

`Nu cred că unanimitatea poporului român este în spatele domniei tale. Iată, dl Take Ionescu a fost la mine şi mi-a spus că atât domnia sa, cât şi partidul său, sunt favorabili unei împărțiri a Banatului între ţara dvs. şi a mea”, scria Raoul Bossy.

Dificultățile lui Brătianu cauzate de Take Ionescu

Din relatările pe care Ionel Brătianu i le-ar fi făcut lui Bossy, primul-ministru român ar fi avut mari dificultăți din cauza promisiunilor lui Take Ionescu în discuțiile cu omologii săi francez și englez, Georges Clemenceau și Lloyd George.

„De asemenea, la Paris, Clemenceau şi Lloyd George îi obiectau (lui Brătianu, n.r.) – când le arăta că nu ar putea lua răspunderea faţă de poporul român de a se învoi la ciopârțirea unui ținut românesc – că nu ar avea decât să treacă mâna (șefia, n.r.) lui Take Ionescu, căci acesta ar fi dispus să ia o asemenea răspundere. Acesta ar fi fost motivul pentru care, după câte îmi arăta Brătianu, nu a vrut să-l ia cu dânsul pe Take Ionescu – deşi se afla şi el la Paris”.

Calculele lui Take Ionescu

Atunci când ar fi negociat cu oficialii sârbi împărțirea Banatului, Take Ionescu a plecat de la convingerea că Marile Puteri erau de mult hotărâte să împartă Banatul între România și Serbia. De aceea, considera că mai bine împărțirea să se facă cu consimțământul României, deoarece permitea în viitor construirea unei alianțe solide cu Iugoslavia

„Take Ionescu era încă convins că Marile Puteri erau de mult hotărâte să urmeze pilda lui Solomon, împărțind Banatul între România şi Serbia şi că, astfel fiind situația, era preferabil ca operația să se efectueze cu consimțământul nostru decât împotriva voinței noastre, căci acest sacrificiu acceptat de `bonne grâce` (bună voie, n.r.), ne-ar permite încheierea unei alianțe durabile şi sincere cu Guvernul din Belgrad, pe a cărui prietenie să ne putem bizui în diferendele noastre – cu mult mai serioase – cu vecinii unguri şi bulgari.

Șeful meu de la Roma, Alexandru Em. Lahovary, îmi spunea mai târziu că, după informațiile sale, Take Ionescu ar fi obținut condiții mai avantajoase printr-o negociere directă cu Belgradul decât cele ce ne-au fost impuse de Marile Puteri, `in absentia`, după plecarea lui Brătianu de la Conferinţă”, mai preciza Raoul Bossy.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Strategia machiavelică a lui Ionel Brătianu: „I-a dus de nas pe toți”

Ascensiunea fulminantă în viaţa politică românească a lui Ionel Brătianu. Cum a ajuns acesta lider al PNL

Ionel Brătianu, regele neîncoronat care a condus România din umbră şi s-a iubit cu nora lui Cuza şi cu Regina Maria

O poveste de culise cu Regina Maria, Nicolae Iorga și Ionel Brătianu. Regina Maria: „Credeam că sunt Regina României, nu brutarul domnului Iorga”