Numeroase adăposturi în stâncă, artă rupestră, cimitire antice și monumente megalitice descoperite în peninsula Tanger determină o reevaluare a înțelegerilor regionale actuale.
Sondajele arheologice efectuate în întreaga peninsulă Tanger au urmărit să umple un gol istoric în cercetările despre Strâmtoarea Gibraltar, un punct esențial de legătură între Europa și Africa.
Potrivit cercetătorilor într-un studiu publicat recent, poziționarea strategică a peninsulei Tanger în apropierea Strâmtorii Gibraltar a transformat-o într-o poartă vitală între cele două continente încă din Epoca Târzie a Pietrei.
Rezultatele, prezentate în African Archaeological Review, vin în urma unor lucrări de teren ample desfășurate pe parcursul mai multor ani de către arheologii din cadrul proiectelor arheologice Tahadart și Kach Kouch.
Descoperirea a numeroase adăposturi în stâncă cu artă asociată, cimitire antice și monumente megalitice unice a determinat o reevaluare a modului în care este înțeleasă această regiune.
Deși poziția peninsulei Tanger sugera un schimb cultural semnificativ, analizele recente ale acestor situri au relevat acum asemănări clare cu descoperiri din Europa Atlantică, precum și din regiunile Sahariană și pre-sahariană, scrie InterestingEngineering.
Autorii studiului subliniază că lucrările anterioare au tratat adesea aceste situri izolat. În schimb, lucrarea lor susține că aceste locuri sunt „componente interconectate ale unui peisaj simbolic și ritualic mai larg.” În ciuda unei cercetări considerabile în ultimele decenii în peninsula Tanger, peisajele funerare și ritualice au fost relativ puțin explorate.
Investigația recentă a scos la lumină „prejudecăți coloniale” de lungă durată care au influențat narațiunea arheologiei nord-africane. Lucrarea subliniază „rolul semnificativ al regiunii în rețelele transregionale”.
Studiul, axat pe peisajul ritualic al peninsulei Tanger între anii 3000 și 500 î.Hr., în extremitatea nord-vestică a Africii, a implicat examinarea unor situri arheologice atât cunoscute, cât și recent descoperite.
Potrivit Archaeology Mag, cercetătorii au descoperit o gamă variată de tipuri de morminte în trei cimitire, inclusiv gropi funerare, hypogee (morminte subterane), cisturi și tumuli.
Remarcabil este faptul că datarea unui os dintr-un mormânt tip „cist” la 2000 î.Hr. reprezintă primul rezultat de datare cu radiocarbon pentru un astfel de mormânt în nord-vestul Africii.
Monumentele situate în apropierea unor vechi răscruci preistorice sugerează interacțiuni între populații antice. Aceste pietre, explică autorii studiului pentru Live Science, „au fost adesea considerate marcatori teritoriali.” Este posibil ca ele să fi servit și ca locuri pentru activități ritualice.
O duzină de situri cu adăposturi în stâncă au scos la iveală o colecție vibrantă de artă rupestră. Arheologii au observat similarități frapante între reprezentările descoperite aici și cele din Iberia și Sahara, ceea ce include motive precum puncte, linii ondulate, figuri antropomorfe și gravuri circulare — indicând un cadru cultural comun în Epoca Bronzului Târziu.
Descoperirea unei așezări agricole în Kach Kouch, cu locuințe construite din lut și silozuri săpate în stâncă, a oferit dovezi ale domesticirii plantelor și animalelor. Cercetătorii au remarcat, de asemenea, conexiuni între regiunile mediteraneană și atlantică.
Lucrarea semnalează începutul unei potențiale noi ere în arheologia nord-africană. Aceasta critică neglijarea istorică a „peisajelor funerare și ritualice din preistoria târzie a Africii de Nord,” în ciuda a 200 de ani de cercetări regionale mai largi.
Britanicii din Epoca Bronzului își mâncau dușmanii, sugerează o descoperire macabră
Un tezaur din Epoca Bronzului, găsit în Spania, ascundea obiecte de origine „extraterestră”
O tehnologie din Epoca Bronzului ar putea revoluționa industria energetică
Arheologii au scos la lumină un uriaș cimitir de tumuli din Epoca Bronzului