Primele amintiri despre un cabinet stomatologic pot rămâne vii toată viața. Mirosul specific (pe care îl știm cu toții), lumina puternică, zgomotul instrumentelor, halatele… toate acestea pot fi interpretate de un copil ca semnale de pericol, mai ales dacă nu a fost pregătit din timp.
Tocmai de aceea, conform American Academy of Pediatric Dentistry (AAPD), prima vizită la dentist ar trebui să aibă loc la cel mult șase luni după apariția primului dinte, dar nu mai târziu de vârsta de un an. Scopul nu este intervenția medicală, ci familiarizarea copilului cu mediul, cu sunetele și cu oamenii care vor deveni, pe viitor, parte din rutina lui de sănătate.
La această vârstă, consultul are mai mult o componentă educativă. Medicul îi poate ghida pe părinți în privința curățării gingiilor, a obiceiurilor de hrănire, a folosirii suzetei sau a tendinței de sugere a degetului, comportamente care, dacă persistă, pot influența dezvoltarea danturii. De asemenea, pot fi discutate primele semne de carie de biberon, o afecțiune frecventă, dar complet prevenibilă printr-o igienă adecvată și o atenție sporită la alimentele dulci sau lichidele îndulcite oferite seara copilului.
Conform Asociației Americane de Stomatologie (ADA), momentul vizitei contează: orele de dimineață sunt ideale pentru că micuții sunt odihniți și mai receptivi. Părinții îi pot spune copilului, cu calm și naturalețe, la ce să se aștepte, dar fără detalii care pot induce frică. Este util să se vorbească despre lumină, despre scaunul care se mișcă, despre măștile medicului, dar mai ales despre scopul vizitei: „mergem ca să avem dinți sănătoși și puternici”.
Pentru copiii preșcolari, o poveste sau un joc de rol pot face minuni. Unii părinți le arată imagini din cabinet sau le citesc cărți ilustrate în care personajele merg la dentist. Ideea este să transformăm necunoscutul într-un context familiar.
Mulți adulți își aduc aminte propria teamă de dentist, de aceea este important ca aceste emoții să nu fie transmise copilului. „Copiii simt anxietatea părintelui și o interiorizează imediat”, afirmă Dr. Mary Hayes, medic stomatolog pediatru și purtător de cuvânt pe teme de stomatologie pediatrică pentru American Dental Association (ADA). În timpul vizitei, calmul și încurajarea blândă contează mai mult decât orice explicație rațională. Dacă părintele stă alături, fără tensiune, copilul va asocia experiența cu siguranța, nu cu pericolul.
Este recomandat ca părintele să discute despre propriile neliniști cu medicul stomatolog înaintea vizitei, pentru a nu le manifesta în prezența copilului. Dacă acesta este nou, merită o scurtă întâlnire preliminară, în care să se observe atitudinea față de copii, răbdarea și disponibilitatea de a explica.
Reacția copilului diferă în funcție de vârstă și de atașament. Literatura pediatrică arată că între 10 și 24 de luni mulți copii se tem de separarea de părinte, iar plânsul este un răspuns normal; la 2–3 ani pot apărea reacții de opoziție, iar în jurul vârstei de 4 ani majoritatea copiilor pot rămâne singuri în cabinet pentru o examinare scurtă. Este necesar ca stomatologul să știe la ce să se aștepte de la fiecare etapă și să nu forțeze cooperarea. Așa cum notează Journal of Pediatric Dentistry, „prima experiență pozitivă reduce semnificativ riscul de anxietate stomatologică pe termen lung”.
Examinarea inițială durează, de obicei, între 30 și 45 de minute. Medicul verifică dinții, gingiile, maxilarul și mușcătura pentru a evalua dezvoltarea corectă. Poate fi realizată și o curățare blândă, fără instrumente invazive, pentru a îndepărta placa și petele.
În funcție de caz, stomatologul va explica tehnica potrivită de periaj și va discuta despre folosirea pastei cu fluor. Radiografiile nu sunt necesare decât dacă se suspectează o problemă mai serioasă, cum ar fi o infecție ascunsă sau un dinte blocat.
Îngrijirea orală începe înainte de erupția primilor dinți. Conform Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), părinții ar trebui să curețe gingiile copilului cu o cârpă moale și umedă după fiecare masă. De la apariția primului dinte, se folosește o periuță mică, cu peri moi, și o cantitate de pastă cât un bob de orez. După vârsta de trei ani, se poate folosi o cantitate de pastă cât un bob de mazăre.
Este esențial să se limiteze consumul de sucuri, dulciuri lipicioase și gustări frecvente între mese. Caria dentară rămâne, conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cea mai frecventă boală cronică la copii, dar și una dintre cele mai ușor de prevenit prin obiceiuri constante.
Așadar, prima vizită la dentist nu este o simplă formalitate, ci o investiție emoțională. Este momentul în care copilul învață că îngrijirea nu înseamnă frică, ci protecție. Acolo se construiește, treptat, încrederea în propriul corp și în cei care îl îngrijesc. Cu răbdare, calm și empatie, medicul, copilul și părintele formează împreună o echipă.
(Acest conținut are scop pur informativ și nu înlocuiește recomandările unui medic stomatolog. Pentru sfaturi personalizate, adresează-te unui specialist.)
Surse:
https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=a-childs-first-dental-visit-fact-sheet-1-1509
https://www.cdc.gov/oral-health/php/2024-oral-health-surveillance-report/selected-findings.html
https://www.nidcr.nih.gov/health-info/tooth-decay
Un bărbat s-a ales cu o hemoragie cerebrală rară după ce a mers la dentist
Ar trebui înlocuită periuța de dinți după ce am fost bolnavi? Iată răspunsul dentiștilor