Göbekli Tepe, aflat în sud-estul Turciei, este cea mai veche structură monumentală din lume. Noile săpături de la Göbekli Tepe au adus descoperiri importante, ce oferă indicii despre viața comunităților neolitice și ar putea schimba modul în care este interpretat acest complex preistoric.
Situl arheologic, situat pe un versant muntos din Turcia de astăzi, cuprinde numeroase construcții monumentale, decorate cu stâlpi de până la 5,5 metri înălțime și blocuri masive de piatră sculptată. Poate fi imaginat ca un fel de templu preistoric, asemănător cu Stonehenge, însă mai mare, mult mai elaborat și considerabil mai vechi, având o vârstă de aproximativ 11.600 de ani.
Göbekli Tepe a fost construit în mai multe etape, între anii 9600 și 8200 î.Hr., cu mii de ani înaintea altor mari monumente megalitice. În acea perioadă, planeta abia ieșea din ultima eră glaciară, iar agricultura începea să se dezvolte în anumite regiuni. Ce au dezvăluit noile săpături de la Göbekli Tepe?
O parte a cercetărilor recente s-a concentrat asupra unei suprafețe de aproximativ 80 pe 70 de metri, aflată în apropierea faimoaselor structuri monumentale. Spre surprinderea specialiștilor, această zonă pare să dezvăluie o latură mai puțin cunoscută a sitului, una legată de viața de zi cu zi. Analizele realizate prin scanări de suprafață și studii geomagnetice indică existența unor clădiri publice de mari dimensiuni, cu plan rectangular.
Profesorul Necmi Karul, coordonator al proiectului Stone Hills, a explicat că structurile descoperite par să fi fost folosite drept locuințe în a doua etapă de ocupare a sitului, la începutul mileniului al IX-lea î.Hr. Această interpretare contrazice teoria inițială potrivit căreia Göbekli Tepe ar fi fost exclusiv un complex ceremonial izolat, folosit doar pentru ritualuri și adunări religioase. Prezența unor clădiri rezidențiale sugerează că oamenii nu veneau aici doar ocazional, ci locuiau efectiv în zonă.
În ciuda deceniilor de cercetări, arheologii au găsit puține dovezi privind existența plantelor sau animalelor domesticite și nu au descoperit ceramică, ceea ce i-a făcut pe unii specialiști să creadă că monumentele au fost ridicate de comunități de vânători-culegători, nu de agricultori stabiliți.
Arheologul german Klaus Schmidt, cel care a început cercetările sistematice la Göbekli Tepe în anii 1990, susținea cu tărie că situl era exclusiv ceremonial. El considera că vânătorii-culegători au construit și întreținut acest centru ritualic, iar organizarea socială necesară pentru un asemenea proiect ar fi contribuit ulterior la apariția agriculturii și a așezărilor complexe.
În ultimii ani, această teorie a fost tot mai des contestată, iar noile descoperiri par să susțină ideea că Göbekli Tepe a fost, cel puțin într-o anumită perioadă a existenței sale, și un loc de locuire, scrie IFL Science.
În paralel cu săpăturile, specialiștii desfășoară ample lucrări de conservare. Ministrul turc al Culturii și Turismului, Mehmet Nuri Ersoy, a precizat că au fost restaurate fragmente ale unor monoliți, au fost consolidate structurile deja excavate și au fost instalate cabluri de oțel pentru protejarea monumentelor împotriva vibrațiilor și a cutremurelor.
Potrivit oficialului, cercetarea arheologică, restaurarea și conservarea sunt realizate simultan în diferite zone ale sitului, pentru a asigura protejarea și transmiterea acestui patrimoniu unic către generațiile viitoare.
Un gândac vechi de 100 de milioane de ani nu seamănă cu niciun alt animal viu sau dispărut
Detaliul înfiorător din spatele unor picturi vechi de 2.000 de ani
Ruinele unei civilizații uitate, descoperite cu ajutorul tehnologiei LiDAR în pădurea amazoniană
O fosilă veche de 30 de ani ascunde oasele unui monstru marin necunoscut