De ce ne doare când ne lovim sau ne zgâriem?
Măduva spinării este principala „rută” pentru transmiterea senzaţiilor de durere spre creier, organul vital cu ajutorul căruia înregistrăm şi conştientizăm durerea.
Există de fapt două căi prin care semnalele de durere ajung spre creier. Prima este cea directă, iar a doua este mai lentă. În gerenral, există două mari tipuri de durere fiziologică, anume durerile acute şi cele cronicizate.
Durerile acute apar de obicei atunci când organismul resimte o agresiune nouă de genul unei ciupitori, tăieturi, lovituri, etc, iar creierul va reacţiona instananeu pentru a proteja întregul organism (de exemplu atunci cînd cădem accidental şi ne rănim).
Durerile cronice sunt de obicei asociate unei răniri sau accidentări mai vechi, resimţite atunci când locul este din nou atins, sau se schimbă presiunea atmosferică.
Durerea acută, cea care apare în urma loviturilor, tăieturilor, zgârieturilor, etc., este transmisă şi înregistrată prin intermediul sistemului de nervi simpatic, care face la rândul lui parte din sistemul nervos vegetativ.
Această reţea de nervi prezintă în piele nişte receptaculi foarte sensibili care sunt situaţi în imediata apropiere a vaselor capilare. Din acest motiv, orice traumatism soldat cu tăieturi sau lovituri, nu doar că îl resimţim sub formă de durere acută, dar se soldează aproape de fiecare dată cu sângerări sau vânătăi. În plus, zona afectată rămâne o perioadă de timp sensibilă la durere sau atingere, într-un mod direct proporţional cu gravitatea traumatismului. Fapt de care în continuare responsabil acelaşi sistem de nervi simpatic.