De unde știm cum arată Calea Lactee?
Deși telescoapele noastre au surprins câteva imagini cu adevărat uimitoare cu galaxia Calea Lactee, astronomii o înțeleg prea puțin. A fost nevoie de multă muncă chiar și pentru a obține această schiță și este uimitor ce am reușit să aflăm din punctul nostru de vedere limitat.
Aici, pe suprafața Pământului, galaxia Calea Lactee apare cu ochiul liber ca o nebuloasă pe cer. În timp ce astronomii și filozofii au dezbătut de secole adevărata natură și locație a Căii Lactee, marele astronom, fizician și geniu Galileo Galilei a fost primul care a descoperit adevărata natură a galaxiei: nenumărate stele atât de mici încât lumina lor se amestecă între ele.
La mijlocul anilor 1700, filosoful Immanuel Kant a ghicit corect că Calea Lactee este un disc de stele care se rotește și, deoarece noi suntem încorporați în acest disc, ne apare ca o bandă. Câteva decenii mai târziu, astronomul William Herschel a încercat să creeze o hartă a Universului, fără prea mare succes.
„O insulă universală” situată la milioane de ani-lumină
Abia în anii 1900 am început cu adevărat să reconstituim adevărata natură a galaxiei noastre. Atunci, astronomul Edwin Hubble a descoperit că nebuloasa Andromeda era, de fapt, galaxia Andromeda, „o insulă universală” situată la milioane de ani-lumină de noi.
Calea Lactee nu era doar un disc de stele din apropiere, ci reprezenta cea mai mare parte a galaxiei noastre, astfel încât galaxia noastră a luat numele acelei caracteristici familiare de pe cer.
Astronomii au doar o vagă înțelegere a galaxiei noastre natale
Observațiile altor galaxii ne-au ajutat să reconstituim cum arăta galaxia noastră natală. Cele mai multe galaxii cu discuri găzduiesc brațe spiralate și un bulgăre central dens, așa că este firesc să presupunem că și Calea Lactee are aceste caracteristici.
Dar cartografierea directă a Căii Lactee este o sarcină extrem de dificilă. În primul rând, este mare – aproximativ 100.000 de ani-lumină în punctul său cel mai larg. Și există o mulțime de lucruri în interiorul ei – undeva între 100 și 400 de miliarde de stele, sute de mii de regiuni de formare a stelelor și nenumărate planete, găuri negre, stele neutronice și multe altele. Prin urmare, cercetarea chiar și a unor porțiuni mici din Calea Lactee necesită cantități enorme de resurse.
Și apoi mai există praful. Rămânând în spațiul interstelar, praful are proprietatea enervantă de a întuneca și împrăștia lumina. Deoarece suntem încorporați în Calea Lactee, cu cât încercăm să privim mai departe, cu atât mai mult vederea noastră este întunecată de praf. Chiar și cele mai puternice telescoape din lume nu pot examina direct regiunile din partea opusă a galaxiei.
Galileo Galilei, primul care a descoperit adevărata natură a galaxiei
Așadar, pentru a cartografia Calea Lactee, cercetătorii folosesc mai multe tipuri de observații și le combină cu alte galaxii și cu o modelare teoretică inteligentă pentru a obține o imagine completă.
Nava spațială Gaia, lansată în 2013, are o misiune principală: să creeze un recensământ al cât mai multor stele, înregistrând distanțele, mișcările, luminozitatea și culorile acestora. Până în prezent, această misiune a catalogat aproape 2 miliarde de stele, ceea ce, deși impresionant, reprezintă totuși doar aproximativ 1% din toate stelele din Calea Lactee.
Cu toate acestea, astronomii dispun astfel de un depozit enorm de informații despre zona noastră locală din galaxie. Pe lângă faptul că oferă o hartă precisă a vecinătății noastre galactice, aceste date pot fi folosite ca bază de referință pentru a compara și a contrasta alte cercetări mult mai înguste, dar mai profunde, pentru a căuta orice lucru suspect care ne-ar putea ajuta să construim o hartă a galaxiei mai mari, scrie Space.
Vă recomandăm să mai citiți și:
O mică galaxie care orbitează Calea Lactee ar putea fi cu totul altceva
Cât cântărește galaxia noastră? Calea Lactee ar fi mai ușoară decât am crezut
Test de cultură generală. Câte Pământuri există în Calea Lactee?