De ce putem să auzim în timp ce visăm?

De ce putem să auzim în vise? Se spune că visarea poate semăna un pic cu „nebunia”. În timp ce o persoană cu psihoză poate percepe lumea trează ca pe un vis, cel care visează ar putea avea o vagă idee despre cum este să experimentezi un eveniment psihotic.

Această observație a fost făcută de filosofii greci acum mii de ani și, ca analogie, nu este neapărat exactă.

De exemplu, există diferențe importante între experiențele celor cu psihoză și ale celor care visează, mai ales că halucinațiile psihotice tind să fie auditive, în timp ce visele sunt în mare parte vizuale. Totuși, putem să auzim în vise, iar un studiu din 2020 subliniază că cele două stări mintale nu sunt complet diferite.

Oricine a trăit o halucinație hipnopompică (o experiență vie și asemănătoare unui vis care apare în momentul trezirii) sau paralizia în somn știe cât de ușor se pot estompa granițele dintre vis și halucinație.

Acest lucru ridică o întrebare interesantă despre starea de visare: cum se face că putem „auzi” în vise? De exemplu, cum putem purta o conversație cu Darwin sau cu un vrăjitor într-un vis în care îi vedem și îi auzim, deși nu sunt prezenți fizic? Răspunsul simplu este că creierul nostru este incredibil, dar să vedem cum funcționează asta.

De ce putem să auzim în vise? Creierul și percepția auditivă în vis

În esență, capacitatea de a auzi în vis este strâns legată de modul în care creierul nostru procesează informațiile senzoriale și creează experiențe în timpul somnului.

Când dormim, corpul nostru devine în mare parte imobil printr-un proces numit atonie musculară, însă creierul funcționează similar cu starea de veghe. Activitatea cerebrală variază în funcție de stadiul somnului. În timpul somnului REM (mișcarea rapidă a ochilor), etapa în care avem cele mai vii vise, creierul este extrem de activ.

În această etapă, anumite regiuni cerebrale, precum lobul frontal (responsabil pentru logică și raționament),își reduc activitatea, la fel și sistemele senzoriale primare care detectează informații externe, cum ar fi sunetele din lumea reală. În schimb, zonele implicate în memorie și emoții (cortexul cerebral, hipocampul și amigdala) devin mai active, scrie IFL Science.

Deși aportul senzorial este redus, acesta nu este complet oprit. Cercetările pe creieri de maimuțe au arătat că regiunile responsabile de procesarea informațiilor auditive rămân active parțial în timpul somnului. Asta înseamnă că unele sunete din mediul înconjurător, cum ar fi alarma de dimineață, vecinul care meșterește sau un porumbel de pe pervaz) pot fi integrate în narațiunea visului.

Totuși, dacă sunetul este prea deranjant sau puternic, creierul ne trezește, interpretându-l ca pe o amenințare.

De unde provin sunetele generate intern?

Când visăm, cortexul auditiv poate simula experiențe sonore, de la voci și zgomote de mediu la sunete de animale sau muzică, chiar dacă nu există stimuli externi.

În studiul din 2020 menționat anterior, cercetătorii au descoperit că vocile erau cele mai frecvente sunete auzite în vise. Dintre cei 13 participanți care și-au notat visele imediat după trezire, 83% dintre sunete erau de oameni vorbind, iar 60% implicau conversații directe dintre visător și alte persoane. Vocile au fost descrise ca fiind clare și memorabile; unele vorbeau în limbi străine, altele râdeau, țipau sau aclamau.

Acest studiu, deși mic, este unul dintre puținele care au analizat impresiile auditive din vise, majoritatea cercetărilor axându-se pe conținutul vizual.

Se pare că aceste sunete interne sunt generate din amintirile noastre. Creierul apelează la experiențele trecute pentru a construi elementele auditive din vise, iar activitatea crescută în sistemele limbice (inclusiv amigdala și hipocampul) contribuie la integrarea sunetelor în povestea visului și la reacțiile emoționale față de ele.

De ce putem să auzim în vise și de ce par visele atât de reale?

Atunci când dormim, activitatea din lobii frontali scade, ceea ce reduce capacitatea noastră de a raționa logic și de a pune sub semnul întrebării plauzibilitatea unui vis. În același timp, activitatea crescută în amigdală intensifică reacțiile emoționale, făcând visul să pară mai viu și mai real.

Trebuie menționat că visarea rămâne un domeniu complex și relativ puțin înțeles. Este un fenomen incredibil de complicat, iar cercetările continuă să descopere cum reușește creierul nostru să producă astfel de experiențe uimitoare.

Vă recomandăm să citiți și:

Nu doar uleiul, ci și frunzele de măslin sunt bune pentru sănătate

Ce este tulburarea de depersonalizare? Medicii încă încearcă să deslușească misterul

Test de cultură generală. Ce este inflația?

Să fie o cască de stimulare a creierului răspunsul la depresie?