Antropologii au mai descoperit o rudă apropiată a omului. ”Nu seamănă cu nicio altă specie”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Aceştia trăiau în acelaşi timp cu hominizii pitici Homo floresiensis (hobiţi) care trăiau în apropiere, pe insula indoneziană Flores, scrie Science News.

În formă şi dimensiuni, unele fosile se potrivesc cu oasele de la alte specii de hominid. „Dar dacă iei toată combinaţia de trăsături a H. luzonensis, nu seamănă cu nicio altă specie Homo”, a precizat coautorul şi paleoantropologul Florent Detroit de la Muzeul Naţional Frances de Istorie Naturală din Paris.

Dacă descoperirea este confirmată şi de alte studii, ar adăuga la dovezile fosile şi genetice recente care indică faptul că mai multe linii de evoluţie ocupau deja estul şi sud-estul Asiei în perioada în care Homo sapiens a ajuns în sudul Chinei acum 80.000 – 120.000 de ani. Rezultatul este aşadar o imagine din ce în ce mai complicată a evoluţiei hominizilor în Asia.

Misiunile de excavare din 2007, 2011 şi 2015 de la Peştea Callao din Luzon au scos la iveală multe fosile ale noii specii: 7 dinţi izolaţi (5 de la acelaşi individ), 4 oase de la degete şi un femur căruia îi lipsesc capetele. Analizele asupra unui dinte au sugerat că vârsta minimă este de 50.000 de ani. Bazându-se pe aceste fosile, un os de la laba piciorului găsit în 2007 şi acelaşi sediment a fost de asemenea identificat ca H. luzonensis. Datează de cel puţin 67.000 de ani.

Fosilele scot la iveală atât trăsături moderne, cât şi trăsături primitive. Are molari mici, chiar mai mici decât cei ai hobiţilor, dar unele trăsături seamănă cu cele ale dinţilor lui Homo sapiens. Acesta are premolari neobişnuit de mari şi, surprinzător, două sau trei rădăcini în loc de una. Hominizii mai vechi, de acum sute de mii de ani sau mai mult, precum Homo erectus, au premolari cu mai multe rădăcini. Oasele de la degete sunt curbate, sugerând capacitatea de a se căţăra în copaci, comună pentru hominizii de acum 2 milioane de ani.

Cât de înalţi erau?

Este neclar dacă H. luzonensis era la fel de mic precum hobiţii. Cel mai bine păstrat schelet al unui hobit vine de la o femelă care avea o înălţime de circa un metru. Bazându-se pe osul de la laba piciorului descoperit în Peştera Callao, echipa lui Betroit suspectează că noua specie avea o înălţime mai mare decât atât, dar mai mică decât oamenii moderni.

La fel ca în cazul hobiţilor, originile evolutive ale speciei Homo luzonensis sunt necunoscute. Savanţii cred că hobiţii provin din grupurile de Homo erectus şi probabil specia nou-descoperită are aceeaşi origine.

Dovezile arată că hominizii au ajuns la Luzon acum circa 700.000 de ani. Astfel, H. erectus a trecut marea din alte insule indoneziene şi de pe continent la Luzon, iar apoi au evoluat în Homo luzonensis, cu un corp mai mic şi trăsături scheletice neobişnuite.

Totuşi, unii savanţi precizează că este prea devreme să se declare că fosilele de la Luzon sunt dovada unei noi specii de hominid. Grupul lui Detroit nu a putut extrage ADN de la fosile. Astfel, „toate posibilităţile evoluţionare rămân deschise”, a precizat Katerina Douka de la Institutul Max Planck din Jena, Germania.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Fosilele unei noi specii de hominid, descoperite în Etiopia

O specie misterioasă de hominid cu creier complex precum omul modern duce la regândirea teoriei evoluţiei oamenilor

Cum arata craniul unui… hominid?

Descoperirea care poate rescrie istoria speciei noastre: savanţii au găsit dovezi concludente cu privire la existenţa unei specii ”fantomă” de hominid