Cea mai mare descoperire de mamifere noi din ultimii 90 de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

După un deceniu de documentare și observare a șoarecilor de câmp indonezieni de pe insula Sulawesi, cercetătorii și-au publicat descoperirile și au detaliat 14 specii noi; este cea mai mare descoperire de mamifere noi enumerate într-o singură lucrare din 1931 încoace.

Mai exact, vorbim despre 14 noi specii endemice din genul de șoarece de câmp Crocidura. Folosind date genetice și morfologice colectate de la 1.368 de exemplare, echipa a reușit să identifice un total de 21 de specii de șoarece de câmp pe Sulawesi, în acest număr fiind incluse și aceste mamifere noi, scrie Science Alert.

• A fost descoperit un nou melc de mare mic și colorat
• Test de cultură generală. De ce unele flori se închid noaptea?

Pe baza datelor disponibile, diversitatea șoarecilor de pe Sulawesi este de trei ori mai mare decât pe orice altă insulă din regiune, arătând că estimările anterioare, bazate în principal pe specimene de muzeu, nu erau deloc precise.

Nu este ceva obișnuit să găsești atât de multe specii de mamifere noi deodată

„Este o descoperire interesantă, dar a fost frustrantă uneori”, spune cercetătorul specializat în mamifere Jake Esselstyn, de la Universitatea de Stat din Louisiana (LSU).

„De obicei, descoperim câte o singură specie nouă la un moment dat, dar chiar și asta ne bucură. Însă în acest caz a fost copleșitor, deoarece în primii câțiva ani, nu ne-am putut da seama câte specii au existat”, spune Esselstyn.

Cu peste 400 de specii cunoscute, șoarecii de câmp reprezintă un grup divers, care se găsește peste tot în lume (pretutindeni, cu excepția Australiei și Antarcticii).

În mod neobișnuit pentru mamifere, unele specii de șoareci sunt veninoase și renumite pentru că ucid animale cu aspect mult mai înfricoșător, cum ar fi scorpionii și șerpii.

Genul Crocidura trăiește în Africa și Eurasia, insulele indoneziene marcând cel mai estic punct pentru habitatele lor.

Sulawesi este o insulă relativ mare și muntoasă, cu o suprafață de aproximativ 174.600 de kilometri pătrați, într-o locație tropicală și cu o varietate de tipuri de habitat care încurajează biodiversitatea.

Cercetătorii spun că diferitele înălțimi (creând „insule” izolate ale munților tropicali împăduriți într-o mare cu habitat jos și uscat) probabil au contribuit la numărul mare de specii de șoareci.

Descoperirile au fost împărțite în 5 grupuri

Secvențierea ADN-ului a fost combinată cu observații ale trăsăturilor fizice, cum ar fi lungimea cozii, culoarea, lungimea părului, dimensiunea craniului și așa mai departe, pentru a identifica cele 14 specii de mamifere noi, împărțite în cinci categorii: un grup cu coadă lungă, un grup Rhoditis, un grup cu corp mic, un grup cu coadă groasă și un grup obișnuit.

„Disponibilitatea unor serii mari de specimene cu date genetice ne-a permis să detectăm diferențe subtile în trăsăturile cantitative și calitative care altfel ar fi putut trece neobservate”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.

Noile specii sunt: ​​Crocidura microelongata, C. quasielongata, C. pseudorhoditis, C. australis, C. pallida, C. baletei, C. mediocris, C. parva, C. tenebrosa, C. brevicauda, ​​C. caudicrassa, C. normalis, C. ordinaria și C. solita.

Este necesar un „efort societal masiv” pentru a îmbunătăți catalogarea speciilor din întreaga lume, potrivit cercetătorilor, regiunile tropicale și îndepărtate precum Sulawesi fiind deosebit de dificil de explorat și studiat.

„Este esențial să documentăm și să numim acea diversitate”

Înțelegerea diferențelor dintre specii și a afla câte există este esențială pentru acuratețea altor investigații științifice, de la cartografierea evoluției unui animal până la înțelegerea dezvoltării comunităților de animale.

„Taxonomia servește ca fundament al atâtor cercetări biologice și a unui mare efort de conservare. Când nu știm câte specii există sau unde trăiesc, capacitatea noastră de a înțelege și de a conserva viața este sever limitată”, spune Esselstyn.

„Este esențial să documentăm și să numim acea diversitate. Dacă putem face descoperiri ale atât de multor specii noi în grupuri relativ cunoscute precum mamiferele, imaginați-vă cum este diversitatea nedocumentată în organisme mai puțin vizibile”, concluzionează cercetătorul.

Cercetarea a fost publicată în Bulletin of the American Museum of Natural History.

Vă recomandăm să citiți și:

O ciocănitoare încearcă să spargă o cameră de monitorizare a faunei. Imagini inedite

Aligatorii dintr-un stat american s-au transformat în „înghețată pe băț” din cauza valului de frig

Meduzele albastre, o apariţie inedită pe litoralul românesc

O pasăre cântătoare de mici dimensiuni migrează deasupra oceanului pe o distanţă de 2.700 de kilometri