Cercetătorii au aflat de ce norii dispar în timpul eclipselor de Soare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Atunci când Luna trece în fața Soarelui într-o eclipsă solară, spectacolul uimitor pare să schimbe lumea pentru scurt timp. Unul dintre efecte este că norii dispar în timpul eclipsei solare.

Efectele asupra planetei noastre sunt mult mai profunde decât câteva momente de întuneric în timpul zilei. Un efect care v-ar putea surprinde este că norii dispar în timpul eclipsei solare. Aceștia se disipează și o fac destul de repede, încă din momentul în care doar 15% din Soare este acoperit de Lună.

• Munții Apalași au suficiente rezerve de litiu pentru 500 de miliarde de telefoane, au descoperit cercetătorii
• În timp ce mulți se întreabă dacă geoingineria este bună sau rea, ceva similar se petrece…

Desigur, nu toate tipurile de nori se disipează; altfel, nu ar exista eclipse care sunt „distruse” de vremea înnorată.

O echipă condusă de Victor Trees, de la Institutul Regal Meteorologic al Țărilor de Jos și de la Universitatea Tehnică din Delft, a determinat că în special norii cumulus joși de deasupra uscatului dispar cu repeziciune. Descoperirea, spune Trees, are consecințe pentru încercările viitoare de inginerie climatică.

Norii dispar în timpul eclipsei solare

„Dacă vom eclipsa Soarele în viitor cu soluții tehnologice, acest lucru ar putea influența norii. Mai puțini nori s-ar putea opune parțial efectului dorit al ingineriei climatice, deoarece norii reflectă lumina soarelui și, astfel, ajută la răcirea Pământului”, explică el.

Din perspectiva noastră de aici, de pe suprafața Pământului, este dificil să aflăm cum se comportă norii în timpul unei eclipse.

Dar este important, spune Trees: una dintre soluțiile propuse pentru a atenua schimbările climatice este blocarea unor raze ale Soarelui care ajung în atmosfera inferioară a Pământului. Deși modelarea sugerează că acest lucru ar putea reduce eficient temperaturile, nu știm ce alte efecte ar putea avea.

Deoarece straturile de nori pot fi destul de complexe, iar configurațiile norilor sunt în mișcare constantă, numărarea norilor de pe Pământ nu este realmente o metodă viabilă de determinare a modului în care scăderea luminii solare influențează norii.

Sateliții care studiază nori

O altă opțiune este să-i studiem de sus, folosind sateliții, dar anterior aceștia nu au luat în considerare umbra Lunii în timpul eclipsei în calculul reflectivității norilor, rezultând într-un bias în măsurătorile de acoperire și de grosime a norilor.

Trees și colegii săi au găsit o modalitate de a corecta pentru umbra Lunii, luând în considerare proporția Soarelui care este acoperită într-un anumit moment, din fiecare locație de pe suprafața Pământului, scrie Science Alert.

„De departe, cea mai mare parte a eclipselor solare constă într-o eclipsă parțială, unde încă există destulă lumină afară. În această eclipsă parțială, sateliții primesc destulă lumină reflectată, după corectarea pentru umbrire, pentru a măsura cu acuratețe norii”, spune Trees.

Cercetătorii au aplicat metodele lor pe datele colectate în timpul a trei eclipse solare anterioare în Africa, între 2005 și 2016. Spre surprinderea lor, norii cumulus încep să dispară în număr mare atunci când doar 15% din Soare este acoperit și dispar până când se încheie eclipsa.

Motivul pentru care norii dispar în timpul eclipsei solare

Motivul pentru care se întâmplă acest lucru nu era clar, așa că echipa a efectuat simulări folosind software-ul de modelare a norilor numit DALES. Aceste simulări au arătat că atunci când lumina soarelui este blocată, suprafața se răcește, ceea ce reduce curentul ascendent de aer cald de la suprafață.

Curentul ascendent de aer cald este instrumental în formarea norilor cumulus; acest curent transportă vapori de apă care se condensează în picături pe măsură ce urcă la altitudini mai reci, formând norii.

Așadar, atunci când solul se răcește și acești curenți ascensionali încetează, norii cumulus nu pot fi menținuți, reapărând doar atunci când Soarele reapare și începe să încălzească din nou solul. Acest efect are loc doar pe uscat, deoarece oceanul nu se răcește suficient de rapid pentru ca efectul să înceapă.

Norii cumulus nu sunt nori de ploaie în sine, dar se pot transforma în nori de ploaie. Descoperirea echipei sugerează că ingineria climatică care implică blocarea luminii solare ar putea avea un efect destul de dăunător asupra modelelor meteorologice.

Deoarece acest lucru este opus față de ceea ce vor oamenii de știință să se întâmple, fenomenul merită investigat mai profund, spun cercetătorii.

Cercetarea a fost publicată în Communications Earth & Environment.

Vă recomandăm să citiți și:

Contaminanții din cremele solare au fost găsiți pentru prima oară în zăpada din Arctica

Imaginile din satelit arată că plantele „știu” când vor erupe vulcanii

O cantitate uriașă de „aur alb” se ascunde sub cel mai mare lac din California

Cât de mare a fost cel mai mare fulg de zăpadă văzut vreodată?