Charles Darwin s-a înșelat! Ce a descoperit un nou studiu?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Charles Darwin s-a înșelat cu privire la dimensiunile masculilor. Ideea conform căreia majoritatea membrilor biologic masculi ai unei specii sunt fizic mai mari decât femelele datează din cartea „The Descent of Man” (Originea omului și selecția sexuală) a lui Charles Darwin din 1871. Deși acest lucru este în general adevărat pentru unele specii, cum ar fi gorile, bivoli și elefanți, nu este neapărat o regulă generală.

Un studiu publicat în revista Nature Communications a descoperit că masculii din majoritatea speciilor de mamifere nu sunt mai mari decât femelele.

• Un nou model statistic ajută cercetătorii să identifice speciile „invizibile” din ecosisteme
• Compoziția chimică din Oceanul Arctic a depășit un punct critic ireversibil

Monomorfismul (adică dimensiunile aproximativ egale la ambele sexe) este foarte comun, iar în unele cazuri femelele pot fi chiar mai mari. Autorii sugerează că prejudecățile din literatura științifică existente timp de peste un secol și concentrarea asupra speciilor mai carismatice, precum primatele și carnivorele, au condus probabil la această înțelegere greșită.

Darwin s-a înșelat cu privire la dimensiunile masculilor! Cum a fost posibil?

Pentru unele mamifere, diferențele fizice în dimensiune variază în funcție de competiția pentru parteneri și de diferențele în modul în care mamele și tații investesc timp și energie în descendenții lor. De exemplu, leii și babuini se angajează în mod obișnuit în competiții fizice pentru parteneri, iar masculii sunt mai mari decât femelele. S-a presupus că dimorfismul sexual, în care sexele diferă în dimensiune, este cel mai frecvent în regnul animal.

În plus, ideea că dimensiunile masculilor sunt întotdeauna mai mari, așa cum este cazul la lei, se aplică și la celelalte specii, ceea ce a rămas valabil timp de decenii.

„Așa a prezentat Darwin lucrurile. Și este o gândire foarte desprinsă din epoca victoriană despre rolurile de gen”, spune coautoarea studiului, biologul evoluționist Kaia Tomback.

În anii 1970, o mamalogă (persoană care studiază biologia mamiferelor) și biolog al conservării numită Katherine Ralls a fost printre primele care au analizat științific această poveste și s-au opus ideii conform căreia majoritatea mamiferelor masculine sunt mai mari. Ralls a descoperit dovezi conform cărora majoritatea mamiferelor nu prezintă un dimorfism extrem. Mai frecvent, femelele din specie au aceleași dimensiuni ca masculii. Femelele mai mari sunt surprinzător de comune în natură.

Ce diferențe există de fapt între masculii și femelele aceleiași specii?

În acest nou studiu, Tombak și colegii săi au examinat literatura științifică disponibilă și au comparat masele corporale ale 429 de specii de animale sălbatice. În majoritatea cazurilor, au descoperit că dimensiunile masculilor nu sunt mai mari decât ale femelelor. La multe specii, cum ar lemurii, crizocloridele, caii, zebrele și tenrecii, ambele sexe au aceleași dimensiuni, scrie PopSci.

Unele specii au prezentat masculi semnificativ mai mari, cum ar fi foca elefant. Acest lucru este ceea ce Tombak numește o specie „faimoasă pentru dimorfismul ei”, masculii focii elefant cântărind aproximativ de trei ori mai mult decât femelele.

La celălalt capăt al spectrului se află liliecii Murina peninsularis. Femelele sunt cu aproximativ 40% mai mari decât masculii.

„Dacă vrei să discuți despre majoritatea mamiferelor, majoritatea mamiferelor sunt rozătoare și lilieci, de departe. Aproape jumătate dintre speciile de lilieci au femele mai mari. Unele ipoteze sugerează că pentru femele este mai bine să fie mai mari pentru a putea zbura mai ușor cu feții și descendenții. Alții au spus că pentru masculi, care se înfruntă pentru partenere, agilitatea poate conta mai mult în luptă decât dimensiunea”, spune Tombak.

Ce a descoperit noul studiu despre dimensiunile masculilor?

Deși studiul nu a cuprins toate speciile de mamifere, echipa a identificat tendințe care au sens în raport cu momentul în care au fost efectuate multe dintre studiile anterioare. Cercetătorii cred că motivul pentru care această poveste persistentă a dimorfismului sexual a persistat i se datorează concentrării mai multor studii asupra speciilor cheie carismatice, cum ar fi primatele și focile, care au masculi de dimensiuni mai mari care se luptă pentru partenere.

„Pe măsură ce citeam literatura, am descoperit atât de multă biologie interesantă în care ne-am adâncit. Cred că studiul aduce la lumină faptul că există probabil mult mai multe strategii reproductive. O diversitate de strategii este probabil mai comună decât doar bătăliile fizice ale masculilor pentru femele”, spune Tombak.

Un exemplu include antilopa topi, la care a fost documentat faptul că femelele se luptă între ele pentru acces la parteneri. Contestarea acestei credințe a întâmpinat rezistență și a fost insuficient studiată, deoarece se opune ideilor unui personaj important precum Darwin.

„Această poveste este cu adevărat cealaltă perspectivă a lucrurilor, lucruri care au fost ignorate pentru mult timp. În ceea ce privește știința, cred că este important pentru că există atât de mult accent pe perspectiva masculină, competiția masculină pentru împerechere și teoria selecției sexuale”, spune Tombak.

Tombak și coautorii săi recomandă mai multe cercetări asupra biologiei feminine la diferite specii pentru a crea o imagine mai realistă a dimensiunilor animalelor și a selecției sexuale și lucrează la documente ulterioare.

Autorii avertizează, de asemenea, că constatările din acest studiu ar putea să se schimbe pe măsură ce se colectează mai multe date consistente despre dimensiunile corpului mamiferelor.

Vă recomandăm să citiți și:

Fluturii și-ar putea pierde petele odată cu schimbările climatice

O nouă teorie a evoluției explică de ce animalele se micșorează în timp

Test de cultură generală. Câți pești există în lume?

Un bărbat a descoperit că un șoarece „îi făcea curat în șopron”