Cercetătorii au descoperit că unii pești sunt atât de stresați încât le afectează creierul

Stresul social este nociv pentru creier. Este un suspect principal în acumularea stresului oxidativ în creier, despre care se crede că, de fapt, contribuie la sănătatea mintală și la tulburările neurodegenerative – însă mecanismele care transformă stresul social în stres oxidativ și modul în care statutul social afectează acest lucru sunt puțin cunoscute.

Studiind o specie de pești foarte socială și foarte ierarhizată, cichlidele, oamenii de știință au descoperit acum că stresul social crește stresul oxidativ în creierul peștilor cu statut scăzut.

• ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință
• O ciupercă de la Cernobîl pare să fi dezvoltat o abilitate incredibilă

„Am constatat că rangul scăzut a fost în general legat de niveluri mai ridicate de stres oxidativ în creier”, a declarat Dr. Peter Dijkstra de la Central Michigan University, autorul principal al articolului din Frontiers in Behavioral Neuroscience.

„Modelele de stres oxidativ din creier sunt probabil influențate de experiența socială care modulează procesele celulare din creier.”

Masculii cichlidelor au o ierarhie socială strictă, foarte vizibilă. Masculii dominanți, care au niveluri mai ridicate de hormoni androgeni, sunt mai mari, mai agresivi și mai colorați decât masculii subordonați. Ei apără teritoriile și curtează femelele.

Stresul social este nociv pentru creier

Hormonii precum androgenii, care sunt declanșați de stresul social, au fost legați de modificările stresului oxidativ în mai multe organe – astfel încât cichlidele, cu vieți sociale stresante strâns legate de nivelurile de androgeni, sunt ideale pentru studierea impactului stresului social asupra nivelurilor stresului oxidativ.

Oamenii de știință au amenajat 15 acvarii mari, împărțite în două, și au plasat șase femele și doi masculi în fiecare compartiment experimental, permițând fiecărui grup de pești să interacționeze liber și să interacționeze vizual cu grupul vecin.

De asemenea, au adăugat jumătate de ghiveci de flori în fiecare compartiment, pentru a oferi masculului dominant un teritoriu de apărat. Pentru a cuantifica comportamentul cichlidelor, cercetătorii le-au filmat și au înregistrat comportamentele observate. În toate grupurile, cu excepția a două, cichlidele au dezvoltat rapid o ierarhie, care a rămas stabilă de-a lungul săptămânilor de experiment.

În cele din urmă, cercetătorii au prelevat probe de sânge de la peștii masculi și le-au disecat creierul, măsurându-le, de asemenea, mărimea și lungimea și dimensiunea gonadelor în raport cu corpul lor. Gonadele mai mari indică niveluri mai ridicate de androgeni.

Impactul interacțiunii dintre stresul social și stresul oxidativ

În fiecare diviziune a fiecărui creier, au măsurat markerii de stres oxidativ și capacitatea antioxidantă, care contracarează stresul oxidativ. De asemenea, au cuantificat capacitatea oxidantă și deteriorarea ADN-ului oxidativ prezente în fiecare secțiune a creierului.

Oamenii de știință au constatat că peștii cu statut scăzut aveau niveluri mai ridicate de stres oxidativ și o capacitate antioxidantă mai scăzută decât peștii cu statut ridicat.

Deși peștii cu statut superior aveau indicatori mai mari de stres oxidativ în sânge, creierul lor părea să fie protejat. Indicatorii de activitate reproductivă, asociați cu un statut ridicat la acești pești, au fost legați de niveluri mai ridicate de antioxidanți și de niveluri mai scăzute de stres oxidativ în creier. Acest lucru ar putea fi legat de nivelurile lor de androgeni, care pot fi neuroprotectoare în unele cazuri. Peștii cu statut scăzut aveau gonade mai mici și, prin urmare, niveluri mai scăzute de androgeni.

Cu toate acestea, efectele statutului asupra stresului oxidativ sunt complexe. Atunci când oamenii de știință au analizat markerii de deteriorare oxidativă a ADN-ului și capacitatea antioxidantă în diferite diviziuni ale creierului, au constatat că diferiți markeri au fost afectați în mod diferit de statutul social, scrie EurekAlert.

Cercetătorii au avertizat, de asemenea, că vor fi necesare studii mai specifice pentru a înțelege impactul interacțiunii dintre stresul social și stresul oxidativ asupra anumitor regiuni ale creierului.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Postul are efecte semnificative în creierul uman, a descoperit un studiu

„Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Dilema creatinei: Ar putea ajuta și creierul, nu doar mușchii?

O nouă cercetare arată că amintirile nu există doar în creier