Home » Sporturi » Icar Reloaded

Icar Reloaded

Autor: Mihaela Stanescu 10.06.2006
In urma cu un veac, orice incercare de a ridica un avion de la sol era un spectacol aviatic. Un secol de incercari, de esecuri si reusite si astazi aviatia este tot mai putin din ceea ce era acum 100 de ani si tot mai mult ceea ce au visat oamenii sa fie. Iar un spectacol aviatic inseamna astazi cu totul altceva decat atunci.

Avioanele acelor vremuri erau niste alcatuiri greoaie in miscari si in acelasi timp foarte fragile, incropite parca din bete de chibrituri. Uneori incercarea de a zbura esua – avioanele alergau cateva sute de metri fara a izbuti sa se desprinda de pamantul care le tinea prizoniere. Alteori – ce triumf! – se ridicau cu greu, pluteau clatinandu-se cateva zeci de metri si apoi – ce dezamagire! – se prabuseau dezmembrandu-se dureros: panza aripilor se sfasia, iar “betele de chibrituri” zburau in toate partile…

„Anii au trecut si totul s-a schimbat…“, vorba unui cantec despre curgerea timpului, despre moda si amintiri. Avioanele vremurilor noastre sunt creatii din aliaje usoare, rezistente si din materiale compozite inalt performante. Spectacolul se desfasoara sus, in cer: manevre indraznete, care aduc avionul in pozitii de zbor neobisnuite, traiectorii bizare, miscari de o spectaculoasa precizie, perfect sincronizate, care fac si desfac formatia de zbor. Privind de jos, totul pare usor, fara efort. Dar, pentru ca totul sa para asa, e nevoie nu numai de avioane cu manevrabilitate excelenta, ci si de piloti exceptionali. Numai ei stiu cate mii de ore de zbor le sunt necesare pentru ca, intr-o anumita zi, la o anumita ora, sa fie in stare sa deseneze pe cer un curcubeu de fum colorat.

Dincolo de spectacol, desi impresionante, spre incantarea cu fiori a publicului spectator, evolutiile sunt menite si sa demonstreze calitatile avioanelor (implicit ale firmelor constructoare) si ale pilotilor (deci ale scolii aviatice – militare sau civile – care i-a format). Este o demonstratie de forta, nimeni nu poate nega, un nou model de turnir, care a luat locul infruntarilor cavaleresti de altadata. Dar e si o celebrare a geniului constructor al omului, sarbatoarea implinirii unui vis, colectiv si ancestral.

La urma urmelor, trebuie sa insemne ceva multele legende despre divinitati inaripate si despre muritori pe care favoarea zeilor i-a inzestrat cu putinta de a zbura; trebuie sa insemne ceva acel tipar oniric ce se regaseste la oameni din toate culturile lumii – numeroase persoane viseaza ca zboara, iar psihologii atribuie acestui vis o semnificatie la fel de tulburatoare ca si senzatiile din vis: aspiratia spre libertate.