Fizicienii au reciclat materiale din cel de-Al Doilea Război Mondial pentru a dezlega misterele universului

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

La mijlocul anului 1990, fizicienii au avut nevoie de tone de metale suficient de puternice pentru a rezista câmpului magnetic al experimentului Compact Muon Solenoid (CMS), unul dintre detectoarele de particule din cadrul Large Hadron Collider de la Geneva. 

Cercetătorii ruşi care făceau parte din echipa de colaborare internaţională au dezvăluit că alama din care erau proiectate vechile arme ruseşti este suficient de rezistentă pentru detector, notează Gizmodo. Astfel că marina rusească a fost de acord să livreze 600 de tone metrice de alamă. LHC a fost activat 2009, iar cu ajutorul detectorului CMS, în 2012 a putut fi detectat bosonul Higgs. 

• Comportamentele toxice din familie pe care mulți oameni nu le recunosc
• Leo Kanner, medicul care a descris pentru prima dată autismul și cum a ajuns lumea să…

În prezent, astfel de experimente pot costa miliarde de dolari, aşadar reciclarea este o practică obişnuită. Magneţii utilzaţi în imagistica medicală sunt refolosiţi în cadrul cercetărilor nucleare. 

Al Doilea Război Mondial a lăsat în urma sa bucăţi uriaşe de oţel gros, materiale din cadrul construirii armelor nucleare. Fizicienii au utilizat în anii 1960-1970 bucăţi de metal din fostele nave de luptă, materialul fiind gratuit, iar costurile însumând doar cele de transport. În 1962, fizicienii americani Leon Lederman, Jack Steinberger şi Melvin Schwartz au fost una dintre echipele care au încorporat o  cantitate uriaşă de metal din perioada războiului în cadrul unui experiment de studiere a neutrinilor. Pentru a studia proprietăţile acestor particule, cercetătorii au propulsat un grup de protoni către metal. În urma acestei acţiuni au rezultat diferite particule însă doar neutrinii au putut pătrunde prin placa de metal. 

Un alt aspect ce favorizează utilizarea metalului din acea perioadă este că faţă de cel din prezent acesta este mult mai puţin contaminat cu cobalt radioactiv. Astfel, echipa lui Lederman a reuşit să câştige Premiul Nobel în 1988 datorită proiectării unei noi metode de studiere a particulelor misterioase, cât şi datorită descoperirii unui nou tip de particule denumite ,,neutroni muonici”

Oţelul nu este singurul material utilizat în cadrul unor astfel de experimente. Beriliumul a fost utilizat în cadrul experimentelor laboratorului Fermilab, cât şi un sistem de răcire din cadrul unei fabrici de rachete balistice din California. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: