Prima pagină Stiinta

Un mister al unei stele bizare a fost în sfârşit rezolvat după două secole de încercări

Alexandru Voiculescu 06.24.2018 | ● Vizualizări: 544
Credit: NASA/JPL-Caltech     + zoom
Galerie foto (1)

Timp de aproape 200 de ani, astronomii au fost intrigaţi de procesul de umbrire a unei stele pe nume Epsilon Aurigae. Acum, mulţumită unor măsurători de precizie a satelitului Gaia al ESA, savanţii au putut determina masa celor două stele implicate în proces şi a modului în care schimbul de material a cauzat eclipse lungi de decenii vizibile de pe Terra.

La fiecare 27 de ani, Epsilon Aurigae se întunecă pentru o perioadă de 2 ani. Savanţii au speculat cauza eclipsei: un nor de meteori, o gaură neagră, altă stea sau un disc de material. Înainte de cea mai recentă eclipsă, în 2010, astronomii au început să suspecteze că sistemul conţine două stele înconjurate de un nor de gaz şi praf, dar natura perechii de stele a rămas un mister, scrie Space.

Cercetătorii Robert Stencel şi Justus Gibson, ambii de la Universitatea Denver, au folosit datele culese de Gaia pentru a modela perechile de stele care ar fi produs semnalele bizare observate în sistemul Epsilon Aurigae. S-a aflat că sistemul binar de stele este mai mic decât estimările anterioare, iar schimbul de material încă are loc.

Noile date au scos la iveală că sistemul se află la o distanţă de 1.600 de ani lumină, iar cunoaşterea distanţei exacte le-a permis astronomilor să determine dimensiunile şi masele stelelor, detalii critice în înţelegerea sistemului. Estimările precedente ale maselor indicau că stelele avea 15 şi respectiv 12 mase solare, dar măsurătorile efectuate de satelitul lui ESA sugerează altceva.

Conform simulărilor, steaua mai puţin strălucitoare avea o masă de 10 ori mai mare ca Soarele, iar cea luminoasă avea undeva sub 5 mase solare. Cele două stele completează o orbită,una în jurul celeilalte, la fiecare 100 de zile. În mod normal, stelele cu masă mai mare evoluează mai rapid decât cele cu masă mai mică. Totuşi, în sistemele binare de tip Algol precum Epsilon Aurigae, steaua cu masă mai mică evoluează mai rapid pentru că se hrăneşte cu material de la partenera sa.

Probabil acest lucru s-a întâmplat cu steaua mai puţin strălucitoare. Timp de 20 de milioane de ani, steaua mai masivă a pierdut material, iar o mare parte din acesta a ajuns pe parteneră, iar în timp cea steaua masivă pierdea material, cea mai puţin masivă îl acumula. Astfel, astăzi, steaua care avea 10 mase solare, are acum doar 2,2 şi este o stea rece de tipul F, în timp ce partenera este o stea pitică de tip B cu 5,9 mase solare şi este înconjurată de un disc.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Astronomii au descoperit o stea solitară care va fi folosită pentru a testa validitatea Teoriei Relativităţii. ''Va fi prima măsurătoare de acest tip''

Semnalele radio ''misterioase'' provenite de la o stea aflată la 11 ani lumină de Pământ îi contrariază pe cercetători

Premiera din astronomie care poate schimba modul în care înţelegem formarea sistemelor solare: o planetă gigantică şi o stea foarte mică

O stea pitică apropiată conţine elementele care creează viaţa