Prima fotografie a unei găuri negre – de ce ne bucurăm?

Multe lucruri se simt prin absenţa lor, printre exemple fiind telefonul şi găurile negre. Orice om ştie când nu are telefonul la el şi orice astrofizician ştie că o fotografie a unui obiect care nu emite lumină va conţine mult negru. Dar chiar dacă gaura neagră nu emite lumină, materia care se roteşte în jurul ei o face şi se vede de la depărtare imensă (55 de miloane de ani lumină în cazul acesta). Probabil pata neagră din imagine este puţin mai mare decât gaura neagră, din cauza curburii spaţiului produs de masa de 7 miliarde de ori mai mare decât a Soarelui. Dar asta nu ne deranjează cu nimic.

• Ce a descoperit Telescopul Spațial James Webb pe un super-Pământ topit?
• Astronomii au observat cum o stea neutronică adormită „s-a trezit la viață”

O întrebare rămâne însă. Ce ştim acum, după ce am fotografiat obiectul şi nu ştiam înainte?

Ştim acum să folosim un radiotelescop mai mare decât Pământul, prin punerea în comun a mai multor telescoape mici.

Mai ştim să luam date disparate şi să le potrivim. Ştim să învăţăm un calculator să folosească aceste date pentru a obţine un rezultat corect.

Ştim că putem observa detalii foarte mici la depărtări mari, ceea ce ne ajută să facem alte măsurători.

Mai ştim ceva, un pic mai greu de conceput: tehnicile folosite pentru a obţine imaginea găurii negre ar putea fi utilizate şi în viaţa de zi cu zi a oamenilor aşa că… stay put.

Şi în ultimul rând, mai ştim ceva: imaginea găurii negre se potriveşte cu teoria, aşa că toţi oamenii care au lucrat la formule şi la descrierea fenomenelor fizice simt că au înteles o parte din Univers, fără să o vadă. Această satisfacţie nu o pot avea decât fiinţele inteligente, membri ai unei specii din care faci parte şi tu.

Articol scris de Adrian Şonka, coordonator al Observatorului Astronomic „Vasile Urseanu” şi lector al cursului de astronomie de la Fundaţia Calea Victoriei.