Există o legătură între grăsimea abdominală şi gândirea flexibilă? Cercetătorii cred că da

Cercetătorii de la Universitatea Iowa din Statele Unite ale Americi au ajuns la concluzia că o proporţie mai mare a ţesutului adipos, în comparaţie cu cel muscular, este legată de o scădere a flexibilităţii în gândire odată cu înaintarea în vârstă, notează Medicalxpress.

În cadrul acestui studiu au folosite informaţii colectate de la peste 4.000 de persoane, de ambele sexe, strânse de-a lungul a şase ani. Cercetătorii au strâns şi analizat informaţii legate de proporţiile masei musculare, a ţesuturilor adipoase abdominale şi subcutanate; dar şi informaţii legate de modul în care a evoluat gândirea fluidă a participanţilor.

• ADHD în viața de zi cu zi: ce îngreunează concentrarea și ce ajută, concret
• Cele mai consumate băuturi din lume au un efect crucial pentru sănătatea oaselor noastre

Cercetătorii Auriel Willette, expertă în nutriţie, şi Brandon Klinedinst, doctorand în neuroştiinţe, au aflat, din analiza datelor, că persoanele între 40 şi 50 de ani care au un procent mai mare de grăsime la nivelul abdomenului prezintă o scădere a flexibilităţii gândirii. În contrast, persoanele care prezintă o proporţie mai mare a masei musculare prezintă, de asemenea, un nivel asemănător al flexibilităţii în gândire ca în cazul persoanelor mai tinere. Din analiza datelor, oamenii de ştiinţă au observat că aceste relaţii se menţin şi atunci când sunt luaţi în calcul factori precum vârsta cronologică, nivelul de educaţie şi statutul socio-economic. 

Acest studiu a încercat să afle dacă sistemul imunitar joacă un rol în relaţia dintre ţesutul adipos şi fluiditatea în gândire. Studiile anterioare au arătat că persoanele cu un indice mai mare al masei prezintă o activitate mai accentuată a sistemului imunitar la nivelul sângelui, ceea ce duce la o activare a răspunsurilor imunitare la nivelul creierului şi apoi a o serie de probleme ale proceselor cognitive. Totuşi, trebuie făcută precizarea că acest indice ia în calcul masa totală a unei persoane, fără a include o defalcare ţesut muscular-ţesut adipos.

Studiul a fost publicat în Brain, Behavior, and Immunity.

Citeşte şi: