Hubble a identificat cea mai mare cantitate de materie întunecată din interiorul unei galaxii

Căutarea şi studierea materiei întunecate se dovedeşte a fi un proces extrem de lent şi asta din cauza faptului că oamenii de ştiinţă nu ştiu ce trebuie să caute. Mai exact, cerctătorii ştiu că aceasta există şi că are interacţiuni foarte slabe cu materia obişnuită. Din această cauză, astrofizicienii operează cu mai multe teorii despre natura materiei întunecate, una dintre acestea postulează că materia întunecată este formată din particule subatomice care nu se mişcă foarte rapid.

Folosind diferitele telescope şi demonstraţiile matematice, astronomii au descoperit „nori” de materie întunecată de dimensiuni mari şi medii, dar nu şi de marime mică în comparaţie cu descoperirile anterioare. Această descoperire a fost posibilă cu ajutorul telescopului Hubble şi al unei noi metode de detectare, notează Phys.

• De ce dormitul mai mult în weekend poate fi sănătos?
• De ce oamenii care sforăie nu se trezesc din cauza propriului zgomot?

Această metodă de detectare a materiei întunecate foloseşte studierea luminii provenite de la quasari şi a modului în care aceasta este deformată în spaţiu de către diferite câmpuri gravitaţionale. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „lentilă gravitaţională”, descoperirea acestora rezultând din ecuaţiile Teoriei Generale a Relativităţii.

Descoperirea acestei cantităţi mici de materie întunecată aduce indicii care par a conforma teoriile care definesc acest tip de materie ca fiind particule subatomice lente sau „reci” din cauza cantităţii mici de energie pe care o poartă.

„Am făcut un test de observaţie foarte convingător pentru modelul de materie întunecată la rece şi l-am trecut cu brio”, a explicat dr. Tommaso Treu, de la Universitatea California.

Dr. Trieu adaugă: „Este incredibil faptul că după aproape 30 de ani de funcţionare, Hubble permite vizionări de ultimă oră asupra fizicii fundamentale şi natura universului la care nici nu visam când a fost lansat telescopul”.

Studiul citat a fost publicat pe serverul arXiv.

Citeşte şi: