Ce putem face pentru a preveni demența la câini?

Demența la câini prezintă un risc care crește anual pentru animalele cu vârsta de 10 ani sau mai mult, potrivit unei noi cercetări de la Dog Aging Project.

Descoperirile au arătat, de asemenea, că activitatea fizică poate influența probabilitatea unui câine de a dezvolta această afecțiune, animalele inactive având cel mai mare risc.

• Oamenii de știință au găsit o cale de a urmări circulația apei pe planetă
• Mutații ADN au fost descoperite la copiii muncitorilor de la Cernobîl

Disfuncția cognitivă canină (CCD), așa cum este cunoscută oficial demența la câini, este un sindrom comportamental care afectează câinii bătrâni. Are asemănări cu boala Alzheimer umană, incluzând dezorientarea, pierderea memoriei, schimbări comportamentale și dezvoltarea de plăci în creier.

După ce vârstă apare demența la câini?

Acum, noi cercetări au indicat vârsta de 10 ani ca fiind un moment esențial pentru câinii în vârstă, deoarece după aceasta riscul lor de CCD crește cu peste 50%. Descoperirile au rezultat dintr-un studiu, publicat în Scientific Reports, care concluzionează, de asemenea, că riscul de a dezvolta CCD al câinilor inactivi este de aproape 6,5 ori mai mare decât al animalelor foarte active.

Dog Aging Project le-a oferit autorilor studiului acces la date dintr-un eșantion mare de câini de companie din SUA înscriși în cercetarea longitudinală. Acesta a inclus informații despre 15.019 câini, conținând sondaje efectuate în decembrie 2019 și 2020, care au abordat probleme legate de starea de sănătate, activitatea fizică și declinul cognitiv.

Dintre cei eșantionați, 1,4% au fost clasificați ca având CCD.

Legătura dintre inactivitate și CCD nu este încă cunoscută

Pentru câinii care au trecut de zece ani de viață, fiecare an suplimentar de viață a reprezentat o creștere cu 68% a riscului unui diagnostic de CCD. Deși inactivitatea a fost asociată cu un risc de 6,47 ori mai mare de CCD, încă nu se știe dacă inactivitatea cauzează CCD sau CCD provoacă inactivitate, notează IFL Science.

În timp ce autorii spun că sunt necesare investigații suplimentare pentru a stabili natura cauzală a acestor asociații de risc crescut, ei sugerează că estimările duratei de viață ar putea fi un instrument util pentru medicii veterinari în a decide dacă să testeze un câine pentru CCD.

Semne ale demenței

Cercetările anterioare au indicat că anumite semne fizice pot fi, de asemenea, un indicator util în detectarea CCD. Un studiu din 2019 a analizat câinii prin intermediul unui chestionar și a constatat că vederea și mirosul mai slabe, tremurul, balansarea sau căderea și capul plecat au fost asociate semnificativ cu CCD.

Dacă sunteți îngrijorați că patrupedul vostru ar putea avea CCD, cel mai bine este să discutați cu medicul veterinar despre posibilitatea testării.

Vă recomandăm să citiți și:

Probabil îți mângâi pisica greșit! Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie?

Câinele tău este deprimat sau fericit? Iată cum poți afla

LED-urile viitorului ar putea fi făcute din solzi de pește

Microroboții inteligenți au învățat să înoate și să navigheze folosind AI