Cercetătorii au confirmat că Polul Sud era înghețat și în Cretacicul târziu

În Cretacicul târziu, în urmă cu aproximativ 66 până la 100 de milioane de ani, dinozaurii cutreierau pământul și speciile timpurii de păsări începeau să apară. Rechinul așa cum îl cunoaștem era deja prezent în oceanele preistorice. Plantele cu flori își fac apariția, iar odată cu acestea apar și albinele, termitele și furnicile.

Pământul era considerat a fi cald, mult mai activ din punct de vedere vulcanic și umed peste tot, fără nicio calotă glaciară la vedere.

• Cum și-a salvat Pământul apa de la distrugere totală în urmă cu 4,6 miliarde de ani
• Sonda MAVEN se rotește neputincioasă după ce s-a pierdut contactul

Sau, cel puțin așa se credea până acum. Conform unui grup de oameni de știință de la Universitatea din California, Universitatea din Oregon și Universitatea din Manitoba, Polul Sud ar fi fost înghețat și în acea perioadă.

Oamenii de știință au cercetat un grup mare de roci sticloase expuse de-a lungul Munților Transantarctici, numiți Complexul Butcher Ridge (BRIC).

O expediție recentă ne ajută să cunoaștem Cretacicul

BRIC este neobișnuit, deoarece compoziția și formarea rocilor nu sunt caracteristice formațiunilor de roci din apropiere. Acestea prezintă semnele unei alterări stratificate care indică prezența unor evenimente fizice, chimice sau de mediu semnificative care au determinat schimbarea compoziției minerale.

Cercetătorul John Cottle a avut șansa să studieze BRIC într-o expediție recentă. În procesul de analiză a modului în care acest complex a fost format, el și echipa sa au întâlnit o „cantitate neobișnuit de mare de apă”.

„Dacă ai o rocă foarte fierbinte care interacționează cu apa, pe măsură ce se răcește poate deveni un fel de sticlă”, a spus el. „Dacă te uiți la compoziție, poți spune ceva despre sursa apei. Poate exista ca hidroxil, ceea ce îți spune că probabil provine din magmă, sau poate fi moleculară, ceea ce înseamnă că sursa este externă. ”

Gheața a alterat rocile

Ceea ce se așteptau să vadă era că alterarea stâncii a fost cauzată de apa aflată deja în magmă pe măsură ce se răcea. Ceea ce au găsit în schimb a fost o înregistrare a unui proces climatic despre care se credea că nu exista la acea vreme.

„Am stabilit că cea mai mare parte a apei din aceste roci este derivată din exterior”, a spus Cottle, citat de PHYS. „Apoi am măsurat compoziția izotopică de oxigen și hidrogen a apei și se potrivește foarte bine cu compoziția zăpezii și a gheții din Antarctica”.

„Ceea ce ne-ar plăcea să facem este să mergem în alte locuri din Antarctica și să vedem dacă putem stabili amploarea glaciației”, a mai adăugat cercetătorul.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Mostre de atmosferă veche de 5 milioane de ani, găsite în gheața din Antarctica

„Ghețarul Apocalipsei” din Antarctica se topește din ce în ce mai rapid

Forme de viață, ascunse sub vastul platou de gheață din Antarctica. Peste ce au dat cercetătorii din greșeală?

Incendii devastatoare au cuprins Antarctica în urmă cu 75 de milioane de ani