Cercetătorii au descoperit „inima evoluției noastre”. Cât de veche este?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii au descoperit o inimă veche de 380 de milioane de ani – cea mai veche descoperită vreodată – alături de un stomac, un intestin și un ficat, fosilizate separat, la un „pește cu fălci” (Gnatostomate), astfel dezvăluind noi indicii despre evoluția umană.

Noua cercetare, publicată în revista Science, a constatat că poziția organelor în corpul artrodiilor – o clasă dispărută de pești „cu armură” care a prosperat în perioada Devoniană, din urmă cu 419,2 milioane de ani, până acum 358,9 milioane de ani – este similară cu anatomia rechinilor moderni, oferind noi indicii vitale pentru evoluție.

Cercetătorul principal, John Curtin Distinguished Professor Kate Trinajstic, de la Școala de Științe Moleculare și ale Vieții din cadrul Curtin și de la Muzeul Australiei de Vest, a declarat că descoperirea este remarcabilă, având în vedere că țesuturile moi ale speciilor antice sunt rareori conservate și că este și mai rar să se găsească conservarea 3D.

„În calitate de paleontolog care studiază fosilele de peste 20 de ani, am fost cu adevărat uimită să găsesc o inimă 3D și frumos conservată la un strămoș vechi de 380 de milioane de ani”, a declarat profesorul Trinajstic.

Inima are o vechime de 380 de milioane de ani

„Evoluția constă într-o serie de pași mici, dar aceste fosile antice sugerează că a existat un salt mai mare între vertebratele fără fălci și cele cu fălci. Acești pești aveau literalmente inima în gură și sub branhii – la fel ca rechinii de astăzi”.

Această cercetare prezintă – pentru prima dată – modelul 3D al unei inimi complexe în formă de S la un artrodihor, care este alcătuită din două camere, cu camera mai mică așezată deasupra.

Profesorul Trinajstic a declarat că aceste caracteristici au fost avansate la vertebrate atât de timpurii, oferind o fereastră unică asupra modului în care regiunea capului și a gâtului a început să se schimbe pentru a găzdui fălcile, o etapă critică în evoluția propriului nostru corp.

„Pentru prima dată, putem vedea toate organele laolaltă într-un pește cu fălci primitive și am fost deosebit de surprinși să aflăm că nu erau atât de diferiți de noi”, a declarat profesorul Trinajstic.

Noi indicii despre evoluția corpului uman

„Cu toate acestea, a existat o diferență critică – ficatul era mare și permitea peștelui să rămână plutitor, la fel ca rechinii de astăzi. Unii dintre peștii osoși de astăzi, au plămâni care au evoluat din vezicile de înot, dar a fost semnificativ faptul că nu am găsit nicio dovadă de plămâni la niciunul dintre peștii blindați dispăruți pe care i-am examinat, ceea ce sugerează că aceștia au evoluat independent la peștii osoși la o dată ulterioară.”

Formațiunea Gogo, din regiunea Kimberley din Australia de Vest, unde au fost colectate fosilele, a fost inițial un mare recif.

Cercetătorii au folosit fascicule de neutroni și raze X sincrotronice pentru a scana specimenele, încă încorporate în concrețiunile de calcar, și au construit imagini tridimensionale ale țesuturilor moi din interiorul lor, pe baza diferitelor densități ale mineralelor depuse de bacterii și a matricei rocilor înconjurătoare.

Această nouă descoperire de organe mineralizate, pe lângă descoperirile anterioare de mușchi și embrioni, face ca artrodirii Gogo să fie cei mai bine înțeleși dintre toate vertebratele cu fălci și clarifică o tranziție evolutivă pe linia vertebratelor cu fălci, care include mamiferele și oamenii, scrie EurekAlert.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Ce se vede în inima Nebuloasei Orion? Noi imagini de la Telescopul Spațial James Webb

Îndulcitorii artificiali ar putea influența bolile de inimă, arată studiile

Zborul în spațiu, asociat cu mutații ale ADN-ului și risc crescut de boli de inimă sau cancer

Telescopul Spațial Webb „a străpuns inima” galaxiei Fantomă