Venus ar fi putut conține apă lichidă înainte să devină o planetă fierbinte, sugerează un studiu

Venus este profund neprimitoare pentru viață așa cum o știm noi. Planeta este o lume fierbinte, arzătoare, pe care oamenii s-ar putea să nu calce niciodată. Totuși, în ciuda diferențelor privind condițiile de locuibilitate, Venus prezintă câteva asemănări izbitoare cu Pământul. 

Ambele planete au aproximativ aceeași dimensiune, masă și densitate și, totodată, au compoziții foarte asemănătoare. Acest lucru ridică următoarea întrebare: ar fi putut fi Venus vreodată o planetă locuibilă?

• Ce este ura și de ce apare?
• De ce ne gândim obsesiv la aceleași lucruri noaptea

Un nou studiu a constatat că, dacă Venus a avut vreodată condiții locuibile și apă lichidă pe suprafața sa, acest lucru s-a întâmplat cu multă vreme în urmă. Astfel de condiții ar fi existat pentru foarte scurt timp, înainte ca planeta să se transforme în lumea aridă și uscată din prezent.

Cercetarea a fost publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Venus, planeta din Sistemul Solar cu cea mai ridicată temperatură la suprafață

Cercetătorii care studiază planetele, Alexandra Warren și Edwin Kite de la Universitatea din Chicago, SUA, au modelat istoria atmosferei lui Venus, astfel încât să determine rata și mecanismele pierderii de oxigen. Faptul a dezvăluit că, dacă planeta a avut vreodată apă lichidă, acest lucru s-a întâmplat cu peste trei miliarde de ani în urmă, conform Science Alert.

În prezent, Venus este o planetă extrem de uscată și cu un nivel scăzut de oxigen, Atmosfera sa este alcătuită din 96% dioxid de carbon și 3% azot, cu urme de alte gaze, cum ar fi dioxidul de sulf. Aceasta este extrem de densă, cu o presiune de peste 90 de ori mai mare decât cea a Pământului, răvășită de vânturi puternice și ploi de acid sulfuric.

Și pentru că atmosfera lui Venus este atât de densă, căldura nu poate scăpa. Venus are cea mai ridicată temperatură la suprafață dintre toate planetele din Sistemul Solar, cu o medie de 464 de grade Celsius.

În istoria timpurie a Sistemului Solar, când Soarele era mai puțin puternic, Venus ar fi putut fi o planetă mai temperată, cu lacuri și oceane de apă lichidă.

Dacă planeta a avut vreodată un ocean lichid, atunci apa s-a evaporat în atmosferă

Cercetătorii care studiază planetele vor să știe cum și de ce a ajuns Venus în starea în care se află acum. Lipsa oxigenului din atmosfera lui Venus reprezintă o mică nelămurire. Dacă planeta ar fi avut vreodată un ocean lichid, apa s-ar fi evaporat în atmosferă pe măsură ce Venus s-a încălzit. Aceasta s-a descompus în oxigen și hidrogen prin fotodisociere, o reacție chimică declanșată de lumina solară. Hidrogenul s-ar fi scurs în spațiu, dar oxigenul ar fi trebuit să rămână.

Warren și Kite au vrut să afle unde ar fi putut ajunge oxigenul, așa că au construit un model bazat pe o planetă Venus locuibilă. Ei au pus oceane de apă pe suprafața lui Venus, au adăugat mecanisme care ar fi putut contribui la pierderea oxigenului și au modificat parametri precum cantitatea de apă și perioada de timp în care ar fi putut fi prezentă.

Modelul a fost rulat de 94.080 de ori, fiind considerat un succes dacă nivelurile de dioxigen, apă și monoxid de carbon la sfârșitul rulării se încadrau în limitele superioare ale acestor gaze din atmosfera lui Venus de astăzi.

În cele din urmă, doar un mic procent din rulările modelului au avut succes și au arătat câteva tendințe interesante.

Oceanele lui Venus nu ar fi avut cum să fie mai adânci de 300 de metri

Oxigenul pare fie să se fi scurs în spațiu, fie să fi fost reținut în magma oxidabilă, cum ar fi bazaltul de pe suprafața planetei.

Dar magnitudinea activității vulcanice trecute a lui Venus poate să fie limitată de cantitatea de argon radioactiv încă prezentă în atmosfera planetei. Determinând cât de activ a fost vulcanismul lui Venus în trecut, cercetătorii au putut estima cât de multă apă ar fi putut să aibă planeta.

Răspunsul este că Venus nu ar fi putut conține multă apă. Oceanele lui Venus nu ar fi avut cum să fie mai adânci de 300 de metri. Acest lucru înseamnă mai puțin de 10% din adâncimea medie de 3.688 de metri a oceanelor Pământului.

Vă mai recomandăm și: 

Stelele pot înghiți planete, iar mai apoi le pot „scuipa”, arată noi cercetări

Formarea planetelor în Sistemul Solar ar fi început mult mai devreme decât se credea

Un cercetător al NASA îndeamnă agenția spațială să exploreze misterele planetei Uranus

Noi aurore au fost detectate pe cei mai mari patru sateliți ai lui Jupiter