Animalul capabil să-și regenereze creierul reprezintă o formă rară de inversare a procesului de domesticire

Animalele de fermă arată diferit de omoloagele lor sălbatice în multe feluri, iar o diferență este consistentă: creierul lor este mai mic decât cel al strămoșilor lor. De la oi la porci și până la vaci, animalele domestice au dimensiuni relativ mai mici ale creierului în comparație cu omoloagele lor sălbatice, un fenomen cunoscut sub numele de efect de domesticire. Dar ce se întâmplă dacă apare inversarea procesului de domesticire?

Acum, un studiu realizat de Institutul Max Planck pentru Comportamentul Animalelor (MPI-AB, din Germania) a descoperit inversarea procesului de domesticire.

• Cum au trecut razele cosmice prin atmosfera Pământului acum 41.000 de ani?
• Ce s-a întâmplat după ce oamenii de știință au declanșat mini-cutremure în laborator

Pe parcursul reproducerii în captivitate, nurca americană a suferit o reducere a dimensiunii relative a creierului, dar populațiile care au scăpat din captivitate au reușit să recâștige aproape întreaga dimensiune a creierului ancestral de-a lungul a 50 de generații.

Studiul este publicat în Royal Society Open Science.

Inversarea procesului de domesticire ar putea fi posibilă

„Rezultatele noastre arată că scăderea dimensiunii creierului nu este permanentă la animalele domestice. Această descoperire ne ajută să înțelegem mai multe despre modul în care domesticirea a schimbat creierul animalelor și despre modul în care aceste schimbări ar putea afecta animalele atunci când se întorc în sălbăticie”, spune Ann-Kathrin Pohle, masterandă la MPI-AB.

Până acum, se credea că scăderea dimensiunii creierului animalelor în timpul domesticirii este un proces ireversibil. Animalele nu păreau aproape niciodată să-și recapete dimensiunile relative ale creierului, chiar și în populațiile sălbatice care trăiesc în sălbăticie de mai multe generații.

„Odată ce animalele își pierd părți ale corpului, cum ar fi anumite regiuni ale creierului, pe parcursul evoluției, ele dispar și nu pot fi pur și simplu recâștigate”, spune Dina Dechmann, de la MPI-AB.

Găsirea răspunsului la întrebarea dacă animalele sălbatice își pot recăpăta sau nu dimensiunile relative ale creierului este, de asemenea, dificilă din punct de vedere metodologic, punctează Phys.org.

Pentru a face acest lucru corect, spune Dechmann, „ar trebui să găsim un animal care are atât populații sălbatice, cât și populații sălbăticite separate pentru a reduce șansa ca grupurile să se fi amestecat. Și ar trebui să găsim un animal care ar putea fi studiat prin suficiente măsurători ale craniului și ale creierului”. Acest animal, se pare, este nurca americană.

Nurca americană

Originară din America de Nord, nurca americană a fost domesticită pentru comerțul cu blănuri de mai mult de un secol. După ce au fost crescute în Europa pentru blănuri, animalele captive au evadat pentru a forma populații sălbăticite, care s-au răspândit în toată Europa.

Această istorie naturală a furnizat astfel populațiile separate de care aveau nevoie Dechmann și echipa ei: nurca sălbatică din America de Nord, nurca domesticită din fermele europene de blană și nurca sălbăticită din Europa.

Pentru a explora schimbările în dimensiunea creierului, echipa a apelat la un indicator: craniile. „Dimensiunea carcasei creierului este un bun indicator pentru dimensiunea creierului la nurcă, iar acest lucru ne permite să luăm măsurători din colecțiile existente de cranii fără a fi nevoie de animale vii”, spune Pohle. O colecție de muzeu de la Universitatea Cornell a fost folosită pentru a studia craniile de nurcă americană sălbatică, în timp ce fermele europene de blană au furnizat cranii de animale domestice.

Pentru populația sălbăticită, Dechmann și Pohl au colaborat cu Andrzej Zalewski, de la Centrul Polonez de Cercetare a Mamiferelor, care avea o colecție de cranii obținute dintr-un program de eradicare a nurcii sălbăticite.

„De obicei, dificultatea studierii craniului constă în a găsi colecții suficient de mari pentru a putea lucra. Am fost incredibil de norocoși să lucrăm cu mai multe organizații pentru a obține mostrele de care aveam nevoie”, spune Dechmann.

Ce rezultate a produs studiul?

Echipa a făcut măsurători ale craniilor pentru a calcula dimensiunea relativă a creierului animalelor. Cercetătorii au descoperit că, conform procesului de domesticire bine documentat, creierul nurcii crescute în captivitate s-a micșorat cu 25% în comparație cu strămoșul ei sălbatic. Dar, spre deosebire de așteptări, creierul nurcii sălbăticite a crescut până aproape de dimensiunea creierului celei sălbatice în 50 de generații.

Dechmann bănuiește că știe de ce fix acest animal a realizat ceea ce se credea a fi puțin probabil. Nurca americană aparține unei familii de mamifere mici cu o capacitate remarcabilă de a-și schimba sezonier dimensiunea creierului într-un proces cunoscut sub numele de fenomenul Dehnel. Dechmann, expertă în acest domeniu, a documentat fenomenul la șoarecele de câmp, la cârtițe și la nevăstuici.

„Deși alte animale domestice par să-și piardă dimensiunea creierului în mod permanent, este posibil ca nurcile să-și recapete dimensiunile creierului ancestral deoarece au o dimensiune flexibilă a creierului încorporată în sistemul lor”, spune ea.

Inversarea procesului de domesticire va fi studiată și în lucrări viitoare

Această flexibilitate i-ar fi putut oferi avantaje nurcii care a reintrat în sălbăticie. „Dacă scapi din captivitate înapoi în natură, ți-ai dori un creier pe deplin capabil să le facă față provocărilor vieții în sălbăticie. Animalele cu creier flexibil, cum este nurca, și-ar putea crește din nou creierul chiar dacă l-au micșorat anterior”, explică cercetătoarea.

Rezultatele nu dezvăluie dacă creierul nurcii sălbăticite căpătat după inversarea procesului de domesticire funcționează la fel ca al nurcii sălbatice. Pentru a afla acest lucru, echipa va trebui să examineze creierul animalelor, care este un pas pentru un studiu viitor.

Vă recomandăm să citiți și:

A fost înregistrată prima „naștere virgină” la un crocodil

Cel mai veninos păianjen din lume își modifică veninul în funcție de stare

O insectă mai puțin cunoscută este un polenizator mai bun decât fluturii sau albinele

Sute de specii noi au fost descoperite în una dintre cele mai diverse zone din lume