Deșeurile spațiale vizate pentru îndepărtare ar fi fost lovite de alte gunoaie spațiale. De ce este asta o problemă?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Încă de la lansarea lui Sputnik 1 în 1957, am trimis deșeuri în spațiu. De toate felurile, de la stații spațiale și sateliți mari de comunicații până la mici CubeSats. La fiecare lansare, adăugăm, de asemenea, lucruri precum piese de rachetă și bucăți de vopsea în grămada orbitală. Iar o potențială problemă este că deșeurile spațiale vizate pentru îndepărtare sunt deja lovite de alte deșeuri.

În prezent, există mai mult de un milion de obiecte cu o lățime mai mare de un centimetru care orbitează Pământul și cel puțin 130 de milioane de obiecte de dimensiuni milimetrice. Cele mai multe dintre acestea nu vor deorbita prea curând.

Orbitele sunt atât de aglomerate încât Stația Spațială Internațională și alte misiuni cu echipaj trebuie adesea să-și schimbe orbita din când în când pentru a evita coliziunile. Au existat mai multe impacturi de sateliți cauzate de resturi, ceea ce produce mai multe resturi, subliniază Science Alert.

Orbita Pământului este tot mai aglomerată de deșeuri spațiale

Dacă continuăm actualele proiecte de lansare, va veni un moment în care coliziunile vor fi comune, ducând la ceea ce este cunoscut sub numele de cascadă Kessler. Coliziunile produc deșeuri, iar deșeurile produc coliziuni, într-un proces care face imposibilă supraviețuirea pe orbită. Cascadele Kessler au fost portretizate în mai multe opere de ficțiune, de la benzile desenate „Planetes” și până la filmul „Gravity”.

În „Gravity”, cascada este descrisă ca având loc brusc, declanșată la doar câteva ore după ce rușii au distrus un satelit de testare. În realitate, procesul va fi treptat. La fel ca încălzirea globală, știm că va exista un punct fără de întoarcere dacă nu ne schimbăm modul de a acționa. Doar că nu știm exact care este acest punct.

Din fericire, există mai multe proiecte care încearcă să rezolve această problemă, dintre care unul este o colaborare dintre Agenția Spațială Europeană și un start-up elvețian numit ClearSpace.

Ideea ClearSpace este de a îndepărta forțat cele mai mari și mai periculoase resturi captându-le și forțându-le să deorbiteze. Resturile mai mici vor continua să fie o problemă, dar dacă putem elimina bucățile mari, acesta ar fi un început excelent.

Deșeurile spațiale vizate pentru îndepărtare sunt lovite de alte resturi

În prezent, ESA intenționează să lanseze un satelit ClearSpace în 2026 ca misiune pilot. Scopul va fi capturarea componentei de treaptă superioară Vega Secondary Payload Adapter (Vespa), care a făcut parte dintr-o lansare în 2013. Aceasta are o masă de aproximativ 100 de kilograme și o lungime de aproximativ 2 metri.

Componenta nu prezintă pericole majore, dar are aproximativ aceeași dimensiune și masă ca sateliții mai periculoși și este într-o singură bucată. Sau, cel puțin, asta se credea până acum.

Observațiile recente ale Escadrilei 18 de Apărare Spațială a Statelor Unite arată că există mai multe obiecte care orbitează în apropierea componentei și acestea nu erau acolo înainte. Noile resturi au fost probabil cauzate de impactul de hipervelocitate al unor fragmente mici de resturi care nu erau urmărite. Ceea ce înseamnă că deșeurile spațiale vizate pentru îndepărtare sunt deja lovite de alte deșeuri.

Echipa ClearSpace nu crede că noile obiecte vor reprezenta o provocare critică, iar misiunea pilot merge mai departe conform programului. Dar aceste noi observații subliniază cât de importante sunt misiunile ClearSpace și altele similare.

Deșeurile spațiale vizate pentru îndepărtare sunt lovite tot mai des de alte deșeuri, iar timpul pentru a găsi soluții este din ce în ce mai scurt.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii sunt tot mai aproape de a răspunde la întrebarea „de ce atmosfera Soarelui este mai fierbinte decât suprafața?”

Un semn de întrebare uriaș, observat de Telescopul Webb în spațiul îndepărtat

O cometă cât un oraș are „coarne”, seamănă cu Millenium Falcon și este în drum spre Pământ

Astronomii au descoperit un roi de galaxii neobișnuit de „relaxat”