Iată un motiv în plus pentru care ar trebui să strângeți frunzele căzute

Cercetările conduse de profesorul asociat de științe ale sănătății mediului Eric Vejerano au arătat că frunzele căzute sunt o sursă de radicali liberi persistenți (BPFR) biogeni.

Vejerano și dr. Jeonghyeon Ahn și-au publicat concluziile în Environmental Science & Technology Letters.

• Cum au trecut razele cosmice prin atmosfera Pământului acum 41.000 de ani?
• Ce s-a întâmplat după ce oamenii de știință au declanșat mini-cutremure în laborator

„Am descoperit că atât plantele de conifere, cât și cele cu frunze late, conțineau niveluri substanțiale de radicali liberi persistenți. Acest lucru sugerează că cantitatea mare și așezarea perpetuă de strat din frunzele căzute este o sursă necunoscută de radicali liberi persistenți care, dacă sunt toxici, pot avea efecte negative asupra sănătății atunci când sunt inhalați sau ingerați”, spune el.

De ce ar trebui strânse frunzele căzute?

În calitate de cercetător al calității atmosferei și a aerului, munca lui Vejerano se concentrează pe poluanții de mediu, în special pe cei cu potențialul de a fi transportați în aer. El este specializat în studiul și urmărirea radicalilor liberi persistenți din punct de vedere ecologic (EPFR), o clasă de poluanți care pot rămâne în mediu timp de ore sau chiar luni, călătorind uneori pe distanțe lungi și capabili să provoace efecte negative asupra sănătății umane și asupra mediului.

În laboratorul său de la Centrul SmartState pentru Nanoștiință și Risc de Mediu din Carolina de Sud (SUA), Vejerano și echipa sa se uită la EPFR care sunt creați de activitățile umane, cum ar fi fabricarea și condusul vehiculelor pe benzină. Ei studiază, de asemenea, radicalii liberi persistenți biogeni (BPFR), creați de incendiile de pădure.

După acest studiu recent, „gunoiul” de frunze poate fi adăugat la lista BPFR, subliniază Phys.org.

O nouă abordare

Deși EPFR-urile și riscurile lor de mediu și de sănătate au fost studiate pe larg în deceniile de când au fost descoperite, în 1954, majoritatea cercetărilor s-au concentrat pe cele rezultate din procesele de ardere și termice. Cu acest studiu, Vejerano și echipa sa și-au îndreptat atenția către materialele care apar în mod natural, căutând să vadă dacă BPFR-urile se pot dezvolta și stabiliza în frunze.

Pe lângă faptul că au analizat diferite tipuri de plante, oamenii de știință au evaluat și prezența BPFR-urilor în frunzele vii și în cele în descompunere, precum și persistența acestora prin mai multe cicluri umede și uscate. Nivelurile de BPFR nu numai că au persistat, ci au crescut pe parcursul ciclurilor umed/uscat.

„Având 82% din biomasa terestră a Pământului compusă din plante, prezența BPFR în așternutul de frunze are implicații semnificative. Atunci când sunt conținute în frunze, BPFR-urile nu reprezintă amenințări pentru sănătate. Cu toate acestea, atunci când așternutul de frunze se dezintegrează în cele din urmă, BPFR-urile pot fi absorbite și apoi dispersate, de unde pot crea potențiale pericole pentru sănătatea umană și a mediului”, spune Vejerano.

Vă recomandăm să citiți și:

Fântâni de diamante erup din centrul Pământului pe măsură ce supercontinentele se destramă

Mai bine de jumătate dintre vietățile de pe planetă trăiesc în sol

Muștele moarte ar putea fi transformate în plastic biodegradabil

De ce a fost apa colorată roz într-un port din Canada?