Veninul de la șarpele cu clopoței ar putea vindeca hipertensiunea arterială

Este posibil ca cercetătorii brazilieni să fi descoperit o sursă neobișnuită de medicamente pentru tensiunea arterială: veninul de șerpi cu clopoței.

Sprijiniți de Fundația de Cercetare din São Paulo (FAPESP), cercetătorii au efectuat două studii, scoțând la iveală peptide noi cu potențiale aplicații biotehnologice din veninul șerpilor Bothrops cotiara și Lachesis muta (șarpele de tufiș).

• Un cercetător a creat vaccinul administrat prin bere
• De ce pisicile miaună mai mult la bărbați decât la femei?

Deși există decenii de cercetare și numeroase studii, veninurile de șerpi și de păianjeni nu încetează să-i surprindă oamenii de știință, iar aceste studii evidențiază bogăția de informații nevalorificate ascunsă aceste veninuri.

Veninul de șerpi cu clopoței ar putea deveni medicament

Alexandre Tashima, profesor la Facultatea de Medicină a Universității Federale din São Paulo (Brazilia), și-a exprimat uimirea într-o declarație, spunând că „chiar și cu atât de multe cunoștințe acumulate, încă sunt posibile descoperiri proaspete, cum ar fi fragmente imprevizibile care fac parte din proteine cunoscute”.

Primul studiu pe veninul de șerpi cu clopoței s-a concentrat pe șarpele Cotiara, dezvăluind o nouă peptidă numită Bc-7a. Deși face parte dintr-o proteină care provoacă sângerare în prada șarpelui, funcțional vorbind, este mai aproape de peptidele responsabile pentru medicamente precum captopril, care scade tensiunea arterială prin inhibarea activității enzimei de conversie a angiotensinei (ACE).

Deși există deja multe molecule care inhibă ACE, acestea au efecte secundare adverse sub formă de tuse uscată, amețeli și niveluri ridicate de potasiu în sânge, indică Interesting Engineering.

Studiul, publicat în revista Biochimie, a identificat un total de 197 de peptide, dintre care 189 au fost raportate pentru prima dată. Echipa de cercetare a descoperit 73 de peptide în veninul aceleiași specii în 2012. Saltul în descoperiri de atunci i se datorează tehnologiei avansate care a permis echipamente mai rapide și mai sensibile, împreună cu o creștere a secvențelor de peptide disponibile din bazele de date.

Descoperirea de noi peptide este deosebit de importantă

Cel de-al doilea studiu s-a concentrat pe veninul șarpelui de tufiș și a identificat 151 de peptide, dintre care 126 erau necunoscute anterior. Deosebit de interesantă este peptida Lm-10a, derivată din metaloproteinază (enzimă protează ale cărei mecanisme catalitice implică un metal).

Această peptidă Lm-10a nu numai că inhibă ACE, dar are și potențialul de a trata problemele de tensiune arterială. Cercetătorii cred că atât Lm-10a de la L. muta, cât și Bc-7a de la B. cotiara rezultă din procese de fragmentare în timpul maturării veninului, sugerând o interacțiune complexă a mecanismelor biologice în evoluția veninului.

„În acest fel de analiză, secvența de proteine obținută este doar un instantaneu. Clivajul, degradarea enzimatică și alte procese care generează noi peptide care nu sunt neapărat detectate au loc tot timpul”, a explicat Tashima.

Deși aceste descoperiri sunt promițătoare, cercetările suplimentare sunt imperative pentru a debloca adevăratul potențial al acestor peptide. Tashima a subliniat natura dinamică a maturării toxinei, indicând că natura în evoluție a toxinelor șerpilor veninoși ar putea oferi și mai multe informații despre rolurile biologice ale peptidelor.

„În ciuda progreselor în tehnologia secvențierii, încă mai rămâne mult de descoperit despre vastul univers al peptidelor și despre rolurile lor biologice. Trebuie să profităm de norocul nostru de a putea studia aceste specii, multe dintre ele vor fi dispărute înainte să fie descoperite”, a concluzionat Tashima.

Vă recomandăm să citiți și:

Somnul poate îmbunătăți memoria, dar poate și să creeze amintiri false, arată un studiu

A fost descoperit hormonul care poate elimina greața din timpul sarcinii

O treime dintre bărbați ar vrea să aibă mai multe partenere în același timp

A fost creată o nouă metodă de imprimare 3D în corpul uman