Ce ne spune matematica despre dilemele sociale?

Cooperarea umană depinde de colaborare. Indivizii au diferite motive pentru a colabora, rezultând în dilemele sociale precum cunoscuta „dilemă a prizonierului”.

O echipă de cercetători de la grupul Chatterjee din cadrul Institutului de Știință și Tehnologie din Austria (ISTA) prezintă acum un nou principiu matematic care ajută la înțelegerea colaborării indivizilor cu caracteristici diferite.

• Un mister vechi de aproape 700 de ani, în sfârșit rezolvat
• Un jet cu viteză superluminică, detectat într-o galaxie din Carul Mare

Rezultatele, publicate în PNAS, pot fi aplicate în economie sau studii comportamentale.

Pot fi dilemele sociale rezolvate cu ajutorul matematicii? Iată ce au descoperit cercetătorii!

Un grup de vecini împarte o alee. După o furtună de zăpadă puternică, întreaga alee este acoperită de zăpadă, necesitând curățarea pentru activitățile zilnice. Vecinii trebuie să colaboreze. Dacă toți își pun jachetele groase, iau lopețile și încep să sape, drumul va fi eliberat într-un timp foarte scurt. Dar dacă doar unul sau câțiva dintre ei iau inițiativa, sarcina devine mai consumatoare de timp și muncă. Presupunând că nimeni nu face nimic, aleea va rămâne acoperită de zăpadă. Cum pot vecinii să depășească dilemele sociale de acest tip și să colaboreze în interesele lor comune?

Oamenii de știință din grupul Chatterjee de la Institutul de Știință și Tehnologie din Austria (ISTA) se ocupă cu regularitate de întrebări de cooperare precum aceasta. Ei folosesc „teoria jocurilor” pentru a stabili baza matematică a luării deciziilor în astfel de dileme sociale.

Recenta lucrare a grupului explorează interacțiunile dintre diferite tipuri de indivizi într-un joc al bunurilor publice. Noul lor model explorează modul în care resursele ar trebui alocate pentru cel mai bun bine general și cum poate fi menținută cooperarea.

Teoria jocurilor

Timp de decenii, jocul bunurilor publice a fost o metodă dovedită pentru a modela dileme sociale. În această situație, participanții decid cu cât din propriile lor resurse doresc să contribuie în beneficiul întregului grup. Cele mai multe studii existente au luat în considerare indivizi omogeni, presupunând că nu există diferențe în motivații și alte caracteristici.

„În lumea reală, lucrurile nu stau mereu așa”, spune Krishnendu Chatterjee. Pentru a ține seama de acest aspect, Valentin Hübner, doctorand, Christian Hilbe și Maria Kleshina, ambii foști membri ai grupului Chatterjee, au început să modeleze situații cu indivizi diferiți.

O analiză recentă a dilemelor sociale dintre inegali, publicată în 2019, a marcat baza pentru munca lor, care prezintă acum un model mai general, permițând chiar și interacțiuni între mai mulți jucători.

„Bunul public în jocul nostru poate fi orice, precum protejarea mediului sau combaterea schimbărilor climatice, la care oricine poate contribui”, explică Hübner. Jucătorii au diferite niveluri de abilități. În jocurile bunurilor publice, abilitățile se referă în mod obișnuit la productivitate, menționează Phys.org.

„Este capacitatea de a contribui la o anumită sarcină”, continuă Hübner. Resursele, tehnic numite dotare sau avere, pe de altă parte, se referă la lucrurile reale cu care participanții contribuie la binele comun.

Studiul despre dilemele sociale poate ajuta alte cercetări viitoare

În scenariul aleii acoperite de zăpadă, vecinii variază semnificativ în ceea ce privește resursele disponibile și abilitățile de a le utiliza. Rezolvarea problemei necesită colaborarea lor. Dar ce rol joacă inegalitatea lor într-o astfel de dilemă?

Noul model al lui Hübner oferă răspunsuri la această întrebare. În mod intuitiv, acesta propune că, pentru ca indivizii diverși să mențină cooperarea, este necesară o distribuție mai egală a resurselor. În mod surprinzător, o mai mare egalitate nu duce la cea mai mare bunăstare generală. Pentru a atinge acest lucru, resursele ar trebui alocate indivizilor mai pricepuți, rezultând într-o distribuție ușor inegală.

„Eficiența este dată de o dotare inegală, în timp ce robustețea este dată întotdeauna de o dotare egală”, spune Hübner. Mai simplu spus, pentru îndeplinirea unei sarcini, resursele ar trebui distribuite aproape egal. Cu toate acestea, dacă eficiența este obiectivul, resursele ar trebui să fie în mâinile celor mai dornici să participe, dar doar într-o anumită măsură.

Ce este mai important: eficiența cooperării sau stabilitatea? Simulările ulterioare ale proceselor de învățare sugerează că indivizii echilibrează compromisul între aceste două aspecte. Dacă și acest lucru este valabil în lumea reală rămâne de văzut. Numeroase nuanțe interpersonale contribuie, de asemenea, la aceste dinamici, incluzând aspecte precum reciprocitatea, moralitatea și probleme etice, printre altele.

Modelul lui Hübner se concentrează exclusiv pe cooperare dintr-un punct de vedere matematic. Cu toate acestea, datorită generalității sale, poate fi aplicat în toate dilemele sociale cu indivizi diverși, precum schimbările climatice, de exemplu. Testarea modelului în lumea reală și aplicarea sa în societate sunt direcții experimentale foarte interesante.

„Sunt destul de sigur că vor exista experimente comportamentale care să beneficieze de munca noastră în viitor”, spune Chatterjee. Studiul ar putea fi, de asemenea, interesant pentru economie, unde principiile noului model pot ajuta la informarea mai bună a sistemelor economice și a recomandărilor politice.

Vă recomandăm să citiți și:

Epilepsia genetică ar putea fi tratată prin înlocuirea unei enzime „lipsă”

Cercetătorii au găsit celula care își amintește alergiile

Cântatul la un instrument a fost asociat cu o mai bună sănătate a creierului

Unele simptome ce par inofensive sau bizare pot indica, de fapt, boala Alzheimer