Dacă oamenii de știință ai secolului al XIX-lea ar fi avut la dispoziție instrumentele moderne pentru a studia atmosfera, ar fi putut observa semnele timpurii ale unei schimbări majore: activitățile umane, precum arderea cărbunelui și lemnului, începuseră deja să modifice clima.
Într-un experiment mental recent, o echipă de cercetători specializați în științele Pământului și ale atmosferei a constatat că, cu echipamentele potrivite, am fi putut detecta primele etape ale schimbărilor climatice în jurul anului 1885, chiar înainte de inventarea automobilelor alimentate cu combustibili fosili.
Rezultatele lor sugerează că influența umană asupra temperaturii atmosferice este probabil vizibilă de mai bine de 130 de ani.
În realitate, proprietățile de reținere a căldurii ale dioxidului de carbon au fost abia descoperite la mijlocul anilor 1800. Emisiile acestui gaz erau deja în creștere odată cu Revoluția Industrială din Europa, dar abia în anii 1970 studiile științifice sistematice au început să evidențieze rolul CO₂ – și al nostru – în schimbările climatice moderne.
În scenariul lor ipotetic, cercetătorii au presupus că oamenii de știință din 1860 ar fi fost capabili să realizeze măsurători atmosferice globale precise, folosind instrumente comparabile cu radiometrele moderne cu microunde de pe sateliți, dar și cu estimările actuale ale concentrației de dioxid de carbon obținute din carote de gheață și baloane stratosferice.
„Aplicăm apoi o metodă de amprentare bazată pe modele climatice, pentru a separa efectele naturale de cele umane,” explică autorii.
În ciuda efectului general de încălzire al gazelor cu efect de seră, primul semnal de avertizare al schimbărilor climatice ar fi fost răcirea stratosferei – o reacție directă la emisiile umane de dioxid de carbon și alte gaze, dar și la pierderea de ozon provocată de activitățile umane.
Gazele cu efect de seră rețin radiația emisă de suprafața Pământului în troposferă (stratul inferior al atmosferei), dar cresc și reflectivitatea stratosferei, determinând ca o parte din căldură să fie reflectată înapoi spre Pământ, scrie ScienceAlert.
În același timp, scăderea ozonului reduce capacitatea stratosferei de a absorbi căldura radiativă. Rezultatul general: stratosfera se răcește, în timp ce troposfera începe să se încălzească.
Stratosfera este mai puțin afectată de variabilitatea meteorologică din troposfera de dedesubt, motiv pentru care este un loc mai fiabil pentru a observa modelele climatice pe termen lung.
„O răcire accentuată a stratosferei medii și superioare, determinată în principal de creșterea antropică a CO₂, ar fi fost detectabilă cu un nivel ridicat de încredere încă din 1885, înainte de apariția mașinilor pe benzină,” scriu autorii.
„Chiar dacă în 1860 capacitatea de monitorizare nu ar fi fost globală și am fi avut doar date precise pentru latitudinile medii din emisfera nordică, răcirea stratosferei cauzată de om ar fi fost totuși vizibilă până în 1894, adică la doar 34 de ani după presupusul început al observațiilor climatice.”
Totuși, știm de cel puțin 50 de ani despre schimbările climatice și tot nu am găsit o soluție eficientă pentru a renunța la dependența de combustibili fosili.
Cercetarea a fost publicată în revista PNAS.
6 schimbări climatice care s-au întâmplat în Europa în urmă cu 1 milion de ani
Pământul va rămâne fără oxigen înainte să aibă loc schimbări climatice extreme
Jupiter se afla in mijlocul unor schimbari climatice violente
Mii de specii de animale sunt amenințate de schimbările climatice, arată o nouă analiză