Cum poate un copil să învețe două limbi în același timp?

Dobândirea limbajului la copii este una dintre cele mai fascinante caracteristici ale speciei umane, precum și una dintre cele mai dificile probleme în lingvistică și știința cognitivă. Care sunt procesele care îi permit unui copil să stăpânească complet limba maternă în doar câțiva ani și să atingă un grad de competență pe care adulții care învață o limbă secundară nu-l pot egala aproape niciodată? Și cum poate un copil să învețe două limbi în același timp?

Departe de a fi o chestiune de consens, acest subiect a divizat, de fapt, foarte mult comunitățile de cercetare din aceste domenii: secolul XX a fost marcat de ideea influentă a lui Noam Chomsky conform căreia achiziția limbii materne ar putea decurge dintr-o facultate gramaticală universală și înnăscută la om, diferențiindu-ne astfel de alte specii de animale.

• Astronomii au descoperit cum s-a format „inima” de pe Pluto
• Cercetătorii sugerează să încercăm experiențe noi atunci când simțim că timpul ne scapă printre degete

Dacă este atât de impresionant că un bebeluș poate învăța chiar și o singură limbă, atunci cum explicăm că poate continua să învețe două limbi în același timp?

Cum poate un copil să învețe două limbi în același timp?

Această întrebare presupune că bilingvismul sau multilingvismul sunt sporadice în societățile umane, mai degrabă excepția decât regula. Cu toate acestea, experții nu numai că estimează că aproape jumătate din populația lumii este bilingvă, ci și că multilingvismul este de fapt mai comun decât monolingvismul. Este suficient să priviți la unele dintre cele mai populate țări ale lumii, cum ar fi India și China, indică Phys.org.

Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că un copil ar putea avea mai multe limbi materne. Acesta este un lucru care trebuie încurajat, nu prevenit ca și cum ar fi un obstacol în calea dezvoltării sau integrării culturale și sociale a copilului. Numeroși cercetători au evidențiat numeroasele beneficii cognitive și sociale ale bilingvismului de-a lungul vieții. Acestea includ o memorie mai bună, un debut mai târziu al bolilor neurodegenerative sau o mai bună adaptare la diferite contexte sociale.

Cel mai important aspect al bilingvismului la copii pare să se afle mai întâi într-un set de abilități cognitive generale la ființele umane de toate vârstele (cum ar fi analogia, abstracția și memoria enciclopedică) și, în al doilea rând, uimitoarea plasticitate cerebrală a copilului, în special între vârstele de 0 și 3 ani.

Încă de la naștere, un copil este capabil să rețină și să clasifice stimuli lingvistici extrem de bogați în informații despre pronunția, structura și semnificația lor, precum și despre contextele familiale și sociale în care sunt utilizați.

Cum diferențiază cei mici limbajele diferite?

Pe baza acestor informații, un copil poate deduce foarte rapid că un set de construcții lingvistice diferă de altul în ceea ce privește convențiile pentru două limbi diferite (de exemplu, franceză și engleză), în special după primul an.

În acest fel, aceștia dobândesc o abilitate cunoscută sub denumirea de „schimbare de cod”, permițându-le să treacă cu ușurință de la o limbă la alta, de exemplu, în funcție de persoana cu care vorbesc și, uneori, în cadrul aceleiași propoziții (amestecare de coduri).

Desigur, doar pentru că bilingvismul este ușor pentru un copil nu înseamnă că dezvoltarea lui lingvistică este identică cu cea a unui monolingv. Indiferent dacă copiii învață două limbi în același timp sau o a doua limbă înainte de vârsta de trei ani, stăpânirea a două gramatici alternative pentru contexte sociale specializate reprezintă o încărcătură cognitivă suplimentară.

Nu este neobișnuit ca un copil bilingv să aibă nevoie de ceva mai mult timp decât un copil monolingv pentru a învăța pe deplin limba pe care o au în comun. Această ușoară discrepanță, care uneori se manifestă sub formă de „amestecuri” de limbaj, dispare rapid pe măsură ce copilul crește.

Cum îți poți învăța copilul două limbi în același timp?

Pentru a ghida copiii mai departe și pentru a le facilita dobândirea bilingvă, este adesea citată abordarea parentală „o persoană, o limbă”. De exemplu, dacă un părinte îi vorbește mai mult engleză copilului, în timp ce celălalt folosește mai mult limba franceză, copilul va putea să distingă mai rapid cele două sisteme lingvistice și să le folosească în interacțiuni cu anumite persoane, cum ar fi cu anglofoni și cu francofoni.

Mai mult, un echilibru în frecvența de utilizare a celor două limbi la domiciliu îi va permite copilului să le consolideze cu succes pentru uzul regulat în anii următori. Așadar, dacă sunteți un cuplu care vorbește două limbi și doriți să i le transmiteți pe ambele copilului, există câteva obiceiuri pe care să le aplicați; dar nu trebuie să vă faceți prea multe griji: este suficient să vorbiți cele două limbi în mod constant.

Vă recomandăm să citiți și:

Plasticul a ajuns până și în arterele înfundate ale oamenilor

Cum s-au schimbat motivele de divorț din anii 1950 și până astăzi?

Oamenii care trăiesc în orașe cu multă verdeață au o sănătate mintală mai bună

Oamenii care mănâncă mulți carbohidrați rafinați sunt mai puțin atrăgători