Pitagora, între matematică și învățăturile despre nemurirea sufletului

Copil fiind, teorema lui Pitagora o învățam și o știam pe de rost, rostind-o la orice oră din zi și din noapte. Poezia matematicii. „Într-un triunghi dreptunghic suma pătratelor catetelor este egală cu suma pătratelor ipotenuzei”.

Matematic, formula este exprimată astfel: a^2 + b^2 = c^2 Unde „a” și „b” reprezintă lungimile catetelor, iar „c” reprezintă lungimea ipotenuzei. Acestă relație este valabilă numai pentru triunghiurile dreptunghice, unde unul din unghiuri este un unghi drept (90 de grade).

• Mit sau adevăr: durerile de cap cauzate de presiune înainte de o furtună sunt reale?
• Stresul cronic din adolescență ar putea reduce fertilitatea la vârsta adultă

Teorema lui Pitagora poartă numele matematicianului grec antic Pitagora, căruia i se atribuie descoperirea sa. Este una dintre teoremele fundamentale ale geometriei și are aplicații în diverse domenii, inclusiv în trigonometrie și fizică.

Învățăturile lui Pitagora au mers dincolo de matematică

Pentru unii oameni, teorema lui Pitagora a fost percepută poate (mai ales în copilărie) ca un mic coșmar, deoarece învățarea și aplicarea acesteia pot fi dificile pentru cei care nu rezonează foarte bine cu matematica. Cu toate acestea, pentru alții, această teoremă a reprezentat imnul matematicii. Văzând în ea mai mult decât formule și definiții alambicate, dar o eleganță aparte a relațiilor matematice. Totuși, indiferent de percepția personală asupra teoremei lui Pitagora, ea rămâne un pilon esențial al matematicii și joacă un rol semnificativ în dezvoltarea și înțelegerea principiilor matematice.

Învățăturile lui Pitagora au mers dincolo de matematică și au cuprins aspecte mai largi ale vieții – etica, politica și spiritualitatea. Pitagora a fondat o comunitate cunoscută sub numele de Frăția Pitagoreică, care era dedicată căutării cunoașterii și practicării unei vieți virtuoase, membrii ei  urmând un cod de conduită strict și punând accentul pe principii precum – printre altele – autodisciplina, vegetarianismul, dezvoltarea morală, spirituală și intelectuală.

Învățăturile politice ale lui Pitagora puneau accentul pe importanța armoniei, a justiției și a ordinii în societate. Pitagora credea că un stat drept și bine guvernat poate fi obținut prin aplicarea principiilor etice și prin căutarea înțelepciunii.

Influente au fost și învățăturile religioase ale lui Pitagora, care credea în transmigrația sufletelor, susținând ideea că sufletul este nemuritor și suferă un ciclu de renașteri. Acest concept de metempsihoză sau reîncarnare a avut un impact profund asupra gândirii filosofice și religioase ulterioare. Platon, de exemplu, a încorporat ideea sufletului nemuritor și conceptul de reîncarnare în filozofia sa. Se spune că odată, când mergea pe drum, a văzut cum un cățel era biciuit. I s-a făcut milă de bietul cățel și i-a spus celui fără inimă: „Oprește-te! Nu-l mai bate! Căci este sufletul unui prieten”

Cine a fost Pitagora?

Pitagora a fost un matematician, filosof și polimat din Grecia Antică. Data exactă a nașterii sale este incertă, dar se estimează că a trăit în perioada anilor 570-495 î.Hr. S-a născut în insula Samos, care în acea vreme făcea parte din coloniile grecești, pentru ca mai apoi să trăiască în orașul Croton din sudul Italiei, acolo unde a desfășurat cea mai mare parte a activității sale filozofice.

Despre viața și lucrările lui Pitagora există puține informații precise, dar se spune acesta avea un stil foarte simplu de viață, se mulțumea doar cu miere sau cu o bucățică de fagure de miere și pâine (nu se atingea de vin în timpul zilei), uneori mânca legume fierte sau crude și, rareori, fructe de mare.

Era mereu îmbrăcat în alb imaculat (tot albe erau și așternuturile lui). Nu a fost văzut niciodată beat și, se spune, obișnuia să se ferească să râdă zgomotos. Nu-i plăceau glumele și poveștile vulgare.

Pitagora a fondat o școală de gândire și învățătură în Croton, cunoscută sub numele de Școala Pitagoreică sau Ordinul Pitagoreic.

Era cunoscut pentru doctrina sa filosofică și religioasă

Pitagora era cunoscut pentru doctrina sa filosofică și religioasă, care combina elemente matematice, cosmologice și etice. Credea în puterea numerelor și le atribuia semnificații mistice, considerând că acestea guvernează structura universului și natura realității. În acest sens, Pitagora a fost un pionier în dezvoltarea gândirii matematice și a cercetării științifice în Grecia Antică.

Nu se cunoaște exact cum s-a născut pasiunea lui pentru matematică, dar se spune că după ce a călătorit în Egipt și în alte locuri, învățând de la înțelepții și preoții locali, aceste călătorii posibil să fi influențat dezvoltarea gândirii sale matematice.

În muzică, Pitagora a fost interesat de relațiile armonice dintre sunete. A observat că anumite rapoarte între lungimile coardelor instrumentelor muzicale produceau sunete plăcute și armonioase, observație care a contribuit la dezvoltarea doctrinelor armonice ale lui Pitagora.

Pitagora a legat muzica de teoria numerelor

De asemenea, se spune că Pitagora a creat un instrument numit monocord, care consta într-o singură coardă întinsă pe o suprafață plană. Acest instrument simplu a fost folosit pentru a demonstra relațiile matematice dintre lungimile coardelor și înălțimile sunetelor produse.

Pitagora a legat muzica de teoria numerelor, considerând că sunetele pot fi reprezentate prin rapoarte numerice și că armonia este o expresie a ordinii matematice. În acest sens, a dezvoltat ideea că sunetele și armonia pot fi înțelese prin intermediul matematicii.

Cu privire la moartea lui Pitagora, există mai multe versiuni și legende. Potrivit unei tradiții, în anul 495 î.Hr., Pitagora ar fi fost implicat într-un conflict cu un grup de rivali din orașul său natal, Crotona (situat în sudul Italiei, în regiunea Calabria de astăzi). În urma altercației, casa în care se afla ar fi fost incendiată. Se spune că Pitagora a reușit să scape, dar a fost grav rănit și a murit în urma rănilor suferite.

Pitagora s-ar fi sinucis ori ar fi dispărut pur și simplu

Conform unei alte legende, Pitagora ar fi fost exilat din Crotona și s-ar fi retras în Metapontum, unde ar fi trăit restul vieții sale și unde a murit la o vârstă înaintată.

Alte variante susțin că Pitagora s-ar fi sinucis ori că ar fi dispărut pur și simplu, într-un mod misterios. Totuși, cele mai multe informații fac referire la prima variantă: în urma victoriei decisive a lui Croton asupra Sybaris în jurul anului 510 î.Hr., adepții lui Pitagora au intrat în conflict cu susținătorii democrației, iar casele de întâlnire pitagoreice au fost arse. Este posibil ca Pitagora să fi fost ucis în timpul acestei persecuții ori să fi fugit în Metapontum și să fi murit acolo.

Surse:

https://plato.stanford.edu/entries/pythagoras/

https://www.britannica.com/biography/Pythagoras

https://public.wsu.edu/~delahoyd/mythology/pythagoras.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un studiu arată că temele la matematică pot face mai mult rău decât bine

Cercetătorii caută semne ale unei civilizații extraterestre în sistemul solar perfect matematic

Au dovedit matematicienii că există Dumnezeu? Intelectualul din secolul XX care s-a apropiat cel mai mult

Teorema lui Pitagora, găsită pe o tăbliță babiloniană mai veche decât însuși Pitagora