Este adevărat că împărțim 60% din ADN cu bananele?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Este adevărat că împărțim 60% din ADN cu bananele? Probabil ai auzit această „curiozitate” la un moment dat. Sună ciudat, ba chiar comic; adică noi nu suntem nici galbeni, nici moi (cel puțin nu toți), deci cum e posibil așa ceva?

Ei bine, afirmația că împărțim 60% din ADN cu bananele are o bază reală în știință. În 2013, un program al Institutului Național pentru Cercetarea Genomului Uman (NHGRI) din SUA a descoperit că între genomul uman și cel al bananei există o suprapunere semnificativă. Dar aici se oprește baza reală.

Pentru început, nu este vorba despre „60% din ADN”, ci despre aproximativ 50% dintre genele noastre, iar asta nu înseamnă că sunt identice sau că funcționează la fel. De fapt, potrivit bioinformaticianului Mike Francis, „asta înseamnă cam 1% din ADN-ul nostru, în termeni de secvențe efectiv comune”.

Împărțim 60% din ADN cu bananele? Care este adevărul?

Adevărul e mai complicat și mai puțin spectaculos: ceea ce împărțim cu banana sunt produse genice, adică molecule de ARN sau proteine care rezultă atunci când anumite gene sunt „activate”. Nici acestea nu sunt identice, ci doar aproximativ similare.

Totul pornește de la un proiect realizat pentru o expoziție de la Smithsonian Museum of Natural History (SUA), în care s-a comparat genomul bananei cu cel uman. Rezultatul: cam 7.000 de „corespondențe”, adică de gene de banană care au un echivalent vag în genomul uman. Asta înseamnă că aproximativ 60% dintre genele bananei au o pereche aproximativă în genomul nostru. Însă chiar și aceste „perechi” au doar cam 40% similaritate la nivel de proteine.

Pe scurt? Nu împărțim 60% din ADN-ul nostru cu banana. Împărțim echivalentele funcționale a cam 60% dintre genele bananei, iar aceste echivalente sunt în medie 40% asemănătoare. Iar acest lucru i se aplică doar unei mici părți din ADN-ul total, cam 2%, adică partea codantă, subliniază IFL Science.

Confuzia pe care o fac mulți cu privire la ADN

De ce pare totuși atât de surprinzător? Pentru că suntem tentați să credem că „ADN” înseamnă identitate biologică completă. Dar realitatea este mult mai nuanțată. ADN-ul e ca o schiță de casă, spune geneticianul Lawrence Brody: fiecare specie are un „stil de construcție” diferit, dar toate casele au baie, bucătărie, dormitor, funcții de bază care există într-o formă sau alta în toate construcțiile.

La fel, și oamenii, și bananele au gene care reglează procese esențiale ale vieții, cum ar fi consumul de oxigen, diviziunea celulară și producerea de energie. Aceste gene sunt moșteniri de la un strămoș comun, o celulă originară care a apărut acum aproximativ 1,6 miliarde de ani.

Așadar, da, avem ceva în comun cu bananele, dar nu la nivelul în care să ne comparăm direct ADN-ul. Mai degrabă, ceea ce este cu adevărat uimitor nu este cât de mult împărțim cu o banană, ci faptul că știința modernă poate identifica aceste similitudini, la atâta distanță în timp și evoluție.

„Chiar dacă suntem despărțiți de sute de milioane de ani de evoluție, putem vedea amprenta genetică a unui strămoș comun. Genele care au ajutat acea celulă străveche să supraviețuiască și să se reproducă s-au păstrat atât în noi, cât și în plante”, explică Brody.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au descoperit o bacterie conductoare de electricitate

Neurologii de la Harvard au descoperit că psihedelicele ar putea „reseta” creierul

Test de cultură generală. De ce biscuiții au găuri?

Cum riscă oamenii să devină irelevanți într-o lume dominată de Inteligența Artificială