Test de cultură generală. Care este singurul animal care plânge?

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

Care este singurul animal care plânge? Stăpânii de animale susțin adesea că patrupedele lor „plâng”. Darwin credea că maimuțele și elefanții varsă lacrimi.

Dar oamenii de știință moderni sunt de părere că singura specie care într-adevăr izbucnește în plâns suntem noi, oamenii. De ce suntem singurul animal care plânge? Și de ce modul în care plângem se schimbă pe măsură ce îmbătrânim? Charles Darwin considera că lacrimile nu mai au, în prezent, o funcție adaptativă.

• Oamenii de știință, uimiți de norul unui vulcan care distruge metanul din atmosferă
• Scanările cerebrale dezvăluie o diferență șocantă între psihopați și oamenii normali

O idee similară se regăsește și în poezia lui Tennyson, care scria: „Lacrimi, lacrimi deșarte, nu știu ce înseamnă.”

Profesorul Ad Vingerhoets, de la Universitatea Tilburg (Țările de Jos), a scris extensiv despre capacitatea noastră de a izbucni în lacrimi, inclusiv în cartea sa „Why Only Humans Weep: Unravelling the Mysteries of Tears” (De ce doar oamenii plâng: Dezlegarea misterelor lacrimilor).

Care este singurul animal care plânge? De ce plângem?

„Dacă vorbim de lacrimi emoționale, suntem singura specie care le produce”, spune el. Toate mamiferele emit sunete de suferință, cum se întâmplă când un pui este separat de mama lui, dar doar oamenii plâng, susține Vingerhoets. Cu toate acestea, anecdotic, mulți oameni cred că animalele, în special animalele de companie, pot plânge și chiar plâng.

Este adevărat că toate animalele terestre au capacitatea fiziologică de a produce lacrimi, necesare pentru lubrifierea ochilor.

Dar teoria lui Darwin despre plâns susținea că „în trecutul nostru evolutiv, bebelușii își închideau foarte strâns ochii ca să-i protejeze atunci când urlau după mamă”, explică dr. Thomas Dixon, directorul Centrului pentru Istoria Emoțiilor de la Queen Mary, Universitatea din Londra (Anglia).

„Strângerea puternică a ochilor ar fi comprimat glandele lacrimale, ducând la apariția lacrimilor”, spune el. Printr-un proces de asociere, orice formă de durere sau suferință ar fi fost ulterior legată de lacrimi. Darwin credea, de asemenea, că „animalele pot plânge emoțional”, adaugă Dixon.

„El dădea exemplul unui macac de la Grădina Zoologică din Londra, care putea face asta, și era convins că elefanții indieni, atunci când erau capturați, în suferință sau pe moarte, plângeau de durere”, continuă omul de știință.

Cum a evoluat știința pe acest subiect?

Această opinie, însă, nu mai este împărtășită de știința actuală. „Pentru psihologii moderni, Darwin este puțin stânjenitor pentru că era mult mai dispus să le atribuie emoții umane animalelor decât sunt cercetătorii de astăzi”, spune Dixon, citat de Radio National.

Profesorul Vingerhoets mai afirmă că plânsul nu doar că este o trăsătură exclusiv umană, ci este și una care se dezvoltă odată cu vârsta. Pe măsură ce creștem, aspectul acustic, cum ar fi urletul sau tânguirea, devine mai puțin important, iar semnalul vizibil al lacrimilor capătă o semnificație mai mare.

Se schimbă și motivele pentru care plângem.

„Sentimentul de neputință și separarea de cei dragi rămân constante de-a lungul vieții”, spune Vingerhoets. Totuși, copiii, de la bebeluși până la adolescenți, plâng adesea din cauza durerii fizice, pe când adulții sunt mai puțin predispuși să o facă. „La adulți, este important ceea ce numim plâns sentimental, adică plânsul generat de fapte bune făcute de alții, de sacrificiul de sine”, continuă cercetătorul.

Odată cu înaintarea în vârstă crește și empatia.

„Începem să plângem nu doar din cauza propriei suferințe, ci și din cauza durerii și a suferinței altora”, afirmă Vingerhoets.

Iar suferința celorlalți nu trebuie să fie neapărat reală. Cât de des nu ai lăcrimat în fața unui film sau citind o carte?

Vă recomandăm să citiți și:

Descoperire în lumea medicală: Țesut cerebral uman viu folosit pentru a imita boala Alzheimer

Atenție la etichetele „eco” pentru că nu înseamnă întotdeauna ceea ce credem

Microplasticele: Tot ce trebuie să știi despre ce sunt și cum reducem expunerea

Cum ne păstrăm creierul sănătos pe măsură ce îmbătrânim? Sfaturi simple de la neurologi