Un pesticid comun, asociat cu anomalii cerebrale extinse la copii

Insecticidul clorpirifos este un instrument puternic pentru combaterea diverșilor dăunători, fiind unul dintre cele mai utilizate pesticide în a doua jumătate a secolului XX.

La fel ca multe pesticide, clorpirifosul nu are precizie. Pe lângă faptul că dăunează insectelor nevizate, cum ar fi albinele, a fost, de asemenea, asociat cu riscuri pentru sănătate la animale mult mai mari – inclusiv la oameni.

Acum, un nou studiu din SUA sugerează că aceste riscuri ar putea începe înainte de naștere. Oamenii expuși la clorpirifos prenatal sunt mai susceptibili să prezinte anomalii structurale ale creierului și funcții motorii reduse în copilărie și adolescență, scrie ScienceAlert.

Cercetătorii au descoperit că o expunere prenatală progresiv mai mare la clorpirifos a fost asociată cu deviații progresive mai mari în structura, funcția și metabolismul creierului la copii și adolescenți, împreună cu măsurători mai slabe ale vitezei motorii și ale programării motorii.

„Perturbările în țesutul cerebral și metabolismul pe care le-am observat cu expunerea prenatală la acest singur pesticid au fost remarcabil de răspândite în întregul creier”, a spus Bradley Peterson, primul autor și neurocercetător în dezvoltare la Școala de Medicină Keck a Universității din California de Sud.

Unul dintre cele mai utilizate pesticide în a doua jumătate a secolului XX

Acest lucru susține cercetările anterioare care asociază clorpirifosul cu funcții cognitive și dezvoltarea creierului afectate, dar aceste descoperiri reprezintă prima dovadă a unor efecte moleculare, celulare și metabolice extinse și de lungă durată în creier.

Oamenii de știință au analizat date colectate de la familii din New York City, între 1998 și 2015, ca parte a unei cohorte de sarcină pe termen lung, stabilită de Centrul pentru Sănătatea Mediului a Copiilor de la Universitatea Columbia. Cohorta inițială a inclus mame afro-americane și dominicane cu vârsta între 18 și 35 de ani.

Mamele au completat chestionare prenatale, iar unele au furnizat date suplimentare, inclusiv nivelurile de clorpirifos ale copiilor lor la naștere, fie prin cordonul ombilical, fie prin probe de plasmă maternă.

Ani mai târziu, cercetătorii au colectat scanări RMN și date comportamentale de la copii, la vârste cuprinse între 6 și 14 ani. Au obținut date de la 270 de subiecți cu niveluri de clorpirifos măsurate la naștere și date RMN utilizabile, furnizate ca adolescenți.

Pesticidul este încă folosit în agricultură

Analiza lor a găsit o legătură semnificativă între nivelurile prenatale de clorpirifos și anomaliile cerebrale la copii, sugerând că „expunerea prenatală poate produce perturbări de durată în structura, funcția și metabolismul creierului, în proporție directă cu nivelul expunerii,” au scris ei.

Subiecții din această cohortă urbană au fost probabil expuși la clorpirifos acasă, deoarece mulți s-au născut înainte sau la scurt timp după ce Agenția pentru Protecția Mediului din SUA a interzis utilizarea rezidențială a clorpirifosului în 2001.

Restricții similare au fost adoptate de atunci în alte țări, dar pesticidul este încă folosit în agricultură în întreaga lume.

O legătură semnificativă

„Expunerile larg răspândite actuale, la niveluri comparabile cu cele experimentate în acest eșantion, continuă să pună în pericol lucrătorii agricoli, femeile însărcinate și copiii nenăscuți,” a spus Virginia Rauh, cercetător în sănătatea mediului de la Școala de Sănătate Publică Mailman din Columbia

Studiul s-a concentrat însă exclusiv pe expunerea prenatală la clorpirifos, fără a măsura sau controla expunerea postnatală, și nu a testat expunerea la alte insecticide care adesea apar în paralel cu clorpirifosul. Lipsa diversității demografice în eșantion ar putea, de asemenea, limita aplicabilitatea largă a descoperirilor.

Cu toate acestea, având în vedere omniprezența clorpirifosului și a compușilor similari în mediul înconjurător, acest studiu indică necesitatea unor cercetări suplimentare asupra acestor pesticide puternice.

Studiul a fost publicat în revista JAMA Neurology.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Dacă vrem cu adevărat să protejăm femeile însărcinate, trebuie să renunțăm la pesticide

Unele plante își produc singure propriile pesticide. De ce nu este neapărat un lucru bun?

Ploșnițele par să aibă o rezistență genetică la pesticide

Niveluri ridicate de pesticide, găsite în blana animalelor din cuiburile de păsări