Pentru prima dată, cercetătorii au transferat un comportament de la o specie la alta prin editarea genetică

Cercetătorii au introdus un ritual de împerechere de la o specie de musculiță de oțet în alta prin intermediul editării genetice.

O echipă japoneză de cercetare a modificat o singură genă la musculița Drosophila melanogaster, determinând-o să afișeze un ritual de curtare observat anterior doar la Drosophila subobscura.

Studiul arată că modificarea unor părți relativ mici din codul genetic poate schimba comportamente complexe.

În majoritatea speciilor de muște, inclusiv D. melanogaster, masculii vibrează din aripi pentru a compune „cântece” elaborate de curtare, menite să seducă femelele. Dar D. subobscura a decis, se pare, că drumul către inimă trece prin stomac.

Masculii regurgitează mâncare și își oferă vărsătura potențialelor partenere drept dar al iubirii, scrie IFLScience.

Deși D. melanogaster și D. subobscura sunt specii relativ apropiate, ele s-au separat acum 30–35 de milioane de ani. În acest timp, a apărut o diferență curioasă între creierele celor două.

Modificarea unor părți din codul genetic schimbă comportamente complexe

La muștele care oferă hrană regurgitată, centrul de curtare din creier este conectat cu neuronii care produc insulină. În cazul D. melanogaster, aceste două zone nu sunt legate.

Cercetătorii au descoperit această schimbare analizând genomul D. subobscura. Ei au adăugat mici secvențe de ADN care împiedicau activarea anumitor gene în anumite celule ale creierului muștelor, cu excepția cazului în care erau încălzite.

Monitorizând comportamentele de curtare, au observat că regurgitarea apărea doar când era activat un grup de puțin peste o duzină de neuroni care eliberau insulină în centrul neurosecretor al creierului, pars intercerebralis.

În ambele specii, o singură genă – numită FruitlessM (FruM) – controlează curtarea masculilor.

O diferență intrigantă

Echipa a folosit apoi modificări genetice pentru a activa gena FruM în neuronii producători de insulină ai D. melanogaster.

„Celulele au crescut proiecții neuronale lungi și s-au conectat la centrul de curtare din creier, creând circuite noi care au generat comportamentul de oferire a hranei în dar, pentru prima dată la D. melanogaster”, a spus Ryoya Tanaka, neurobiolog la Universitatea Nagoya și coautor al studiului.

Tanaka studiază împerecherea muștelor Drosophila de aproape un deceniu, cartografiind anterior comportamentele de curtare ale ambelor specii și rolul genei fru într-un articol din 2017. În contrast, dezactivarea acestui mic grup de gene la D. subobscura le-a oprit comportamentul de regurgitare.

Studiul a fost publicat în revista Science.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Care animal se poate clona singur?

Ce au aflat cercetătorii după ce au readus la viață genomul gripei spaniole?

Legăturile genomice dintre oamenii moderni și strămoși ar putea fi mai vechi decât s-a crezut

Consumul de canabis ar putea influența genomul, sugerează un studiu