Un nou studiu dezvăluie că longevitatea excepțională a întregii rase umane ar putea fi explicată, parțial, prin perioada lungă de timp în care copiii rămân sub îngrijirea mamelor.
Un studiu asupra animalelor care au vieți lungi și un ritm de dezvoltare lent, inclusiv primate, balene și hiene, se concentrează pe un element comun: puii acestor specii depind de îngrijirea maternă pentru intervale de timp prelungite.
Conform echipei de cercetători conduse de neurobiologul Matthew Zipple de la Universitatea Cornell, modelele lor matematice sugerează că selecția naturală tinde, în timp, să favorizeze mamele care trăiesc mai mult, contribuind astfel la evoluția unei vieți mai lungi la întreaga specie.
Desigur, există un compromis: aceste specii longevive produc mai puțini urmași decât, să spunem, o pisică sau un păianjen. Dar acest lucru avantajează puii, permițând alocarea unei cantități mai mari de resurse și îngrijire pentru fiecare individ.
„Este unul dintre lucrurile cu adevărat misterioase la oameni: faptul că avem aceste vieți extrem de lungi comparativ cu atât de multe alte mamifere”, spune Zipple. „Ceea ce propunem noi este că o parte din explicație rezidă în relația fundamentală dintre mamă și copil.”
În general, durata de viață a mamiferelor are o legătură directă cu dimensiunea corpului. Totuși, unele specii sfidează această regulă, având vieți mult mai lungi decât alte animale cu masă corporală similară. Oamenii fac parte din această categorie, alături de alte primate, hiene, elefanți și anumite specii de balene. Ceea ce mai au în comun aceste specii este faptul că sunt animale extrem de sociale, care trăiesc în grupuri unde membrii se ajută reciproc.
O explicație celebră pentru longevitate este ipoteza bunicii, care susține că femeile postmenopauzale ajută la creșterea nepoților, sporind șansele de supraviețuire ale acestora. Însă aceasta se aplică doar câtorva specii (oameni, orci, balene beluga, narvali).
Echipa lui Zipple a dorit să afle de ce și alte specii, fără bunici aflate la menopauză, trăiesc la fel de mult. Astfel, s-au concentrat pe mame. Ei au folosit date colectate de ecologiști pentru a testa cum supraviețuirea unei mame afectează șansele puiului (și chiar ale nepoților) de a supraviețui și de a se reproduce, scrie ScienceAlert.
Ideea este simplă: în speciile unde puii se bazează masiv pe mame, faptul că mama rămâne în viață mai mult timp îmbunătățește direct succesul reproductiv al generației următoare. Acest lucru creează o presiune evolutivă care favorizează indivizii cu viață lungă.
Când puii depind mai mult de mame, populațiile tind să evolueze spre durate de viață mai lungi și reproducere mai rară.
Dacă o mamă moare devreme, puii pot fi mai puțin sănătoși sau mai puțin capabili să își îngrijească propriii urmași, creând un efect în cascadă de-a lungul generațiilor.
Cercetătorii nu au investigat dacă acest efect se extinde și la îngrijirea paternă, deoarece în speciile studiate mamele oferă cea mai mare parte a îngrijirii, iar datele despre tați sunt mai greu de obținut. Totuși, la specii precum babuinii sau oamenii, influența mamei s-a dovedit a fi mai puternică și mai de durată decât cea a tatălui.
„Când privești interacțiunea dintre mame și pui la primatele neumane, poți vedea pe fețele puilor că nimic nu e mai important pe lume decât prezența mamei”, concluzionează Zipple. „Există o perioadă în care întreaga noastră lume este mama noastră. Deși această legătură slăbește în timp, ea nu dispare niciodată.”
Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Există mame care nu își iubesc copiii? O explicație psihologică pentru relațiile dificile
Ceva minunat se întâmplă în creierul mamelor și al copiilor atunci când se joacă împreună
Mamele surogat, interzise în Italia. Ce riscă cei care încalcă legea?