Anatomia fără bisturiu. Pot „cadavrele digitale” să înlocuiască disecția clasică?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În urmă cu doar câteva decenii, aproape orice student la medicină știa că una dintre cele mai dificile zile din facultate va fi prima întâlnire cu sala de disecție. Mirosul de formol, emoțiile și contactul cu primul corp uman făceau parte dintr-un ritual de inițiere pe care generații întregi de medici l-au trăit. Astăzi, în tot mai multe universități, acest moment nu mai există. În locul corpului real au apărut mesele digitale, reconstrucțiile 3D și laboratoarele de realitate virtuală, unde anatomia poate fi explorată fără bisturiu și fără contact direct cu un cadavru.

În unele universități americane, precum Jacksonville University sau Case Western Reserve, studenții nu mai intră deloc într-un laborator umed, iar primele lor „disecții” presupun manipularea unui corp digital pe care îl pot răsuci, secționa, reconstrui și aduce înapoi la forma inițială printr-o singură comandă. Ideea că anatomia ar putea fi învățată fără contact fizic direct cu un corp uman real provoacă încă dezbateri aprinse, dar pentru tot mai mulți profesori și studenți, tehnologia deschide o altă formă de înțelegere, mai vizuală, mai accesibilă și, într-un sens, mai sigură.

În campusuri unde altădată studenții se adunau în jurul cadavrului, cu mănușile îmbibate de formol, astăzi se stă în jurul unei mese interactive cât un pat de spital, pe care este proiectat corpul unui bărbat sau al unei femei scanate în mii de straturi. Profesorii spun că aceste mese schimbă radical modul în care poate fi predată anatomia. Un nerv greu de identificat poate fi evidențiat instantaneu, un organ poate fi mărit de zeci de ori, iar corpul poate fi „desfăcut” și reconstruit ori de câte ori este nevoie. Dacă un student greșește, exercițiul poate fi reluat imediat, lucru imposibil în cazul unei disecții clasice. Pentru mulți studenți, obișnuiți să învețe prin imagini interactive și simulări digitale, acest mod de lucru pare firesc și mult mai ușor de urmărit decât anatomia clasică.

În unele universități, experiența merge și mai departe. Cu ajutorul ochelarilor de realitate virtuală, studenții pot explora interiorul corpului uman ca și cum s-ar afla chiar în interiorul unui organ. La NYU, de exemplu, există aplicații care permit parcurgerea inimii din interior, urmărind traseul sângelui prin camere și vase. Structuri anatomice greu accesibile în timpul unei disecții obișnuite pot fi analizate din orice unghi, fără riscul deteriorării lor.

Deși pentru mulți profesori, acest tip de învățare deschide o perspectivă pe care cadavrul real, oricât de prețios, nu o poate oferi, unii nu sunt convinși de această inovație. Profesorii care predau anatomia clasică vorbesc despre ceva ce tehnologia nu poate reproduce, și anume întâlnirea totală cu realitatea materială a corpului uman, ideea că înțelegerea completă vine dintr-o combinație de vedere, atingere, miros, greutate, rezistență și, mai ales, confruntarea interioară cu noțiunea de moarte. Sunt studenți care intră pentru prima dată într-un laborator de disecție și rămân blocați câteva minute, incapabili să atingă corpul. Sunt alții care lucrează ore întregi într-o tăcere ritualică, cu un respect aproape liturgic pentru persoana care, în viață, a ales să ofere acest dar ultim științei. În schimb, există studenți pentru care disecția devine prea repede o rutină, ceea ce ridică alte întrebări despre desensibilizare și limitele morale ale metodelor clasice.

Etica disecției este și ea un subiect complicat. Istoria ei este plină de episoade întunecate, de la cadavre furate din morminte, corpuri ale condamnaților executați folosindu-se drept material didactic, la sisteme întregi de trafic ilegal. Iar scandalurile nu aparțin doar trecutului. În ultimii ani, fostul manager al morgii de la Harvard a fost condamnat pentru trafic ilegal de rămășițe umane, iar în paralel, unele programe medicale din Statele Unite continuă să folosească trupurile persoanelor fără familie, oameni care nu au avut posibilitatea de a-și da acordul pentru donare.

Dar tehnologia digitală poate diminua presiunea asupra acestor practici, pentru că un cadavru digital poate fi folosit de mii de ori, iar unul real de un singur grup de studenți pentru fiecare procedură. Totuși, chiar și profesioniștii care susțin instrumentele virtuale admint că pentru training-ul chirurgical avansat, contactul cu țesutul real rămâne indisputabil. Un neurochirurg nu-și poate forma memoria musculară manipulând un model digital. Un chirurg cardiolog nu poate simți rezistența unui perete vascular într-o simulare. Dar pentru studenții care nu vor opera, pentru viitori terapeuți, radiologi, anesteziști, fizioterapeuți sau specialiști în medicină generală, un curs de anatomie bazat pe VR sau mese interactive pot oferi exact nivelul necesar de înțelegere, fără trauma emoțională și costurile unui laborator clasic.

Cel mai probabil, viitorul nu va aparține exclusiv nici tehnologiei, nici metodelor tradiționale. Tot mai multe facultăți aleg o soluție de mijloc: studenții învață mai întâi anatomia pe modele digitale, pe care le pot explora de nenumărate ori, iar apoi completează experiența în laboratorul de disecție. Pentru că, oricât de spectaculoase ar deveni simulările, medicina rămâne o profesie în care mâinile trebuie să învețe ceea ce ochii văd.

Știați că?

Prima masă digitală Anatomage a fost introdusă în facultățile de medicină la începutul anilor 2010 și este folosită astăzi în sute de universități din întreaga lume.

Un corp digital poate fi „disecat” de un număr nelimitat de ori, fără deteriorarea structurilor anatomice.

În unele facultăți americane, studenții pot explora organele umane folosind căști de realitate virtuală, fără să intre într-o sală clasică de disecție.

Cadavrele donate rămân esențiale pentru pregătirea chirurgilor, deoarece nici cea mai avansată simulare nu poate reproduce complet textura și rezistența țesuturilor umane.

Dezbaterea privind înlocuirea disecției clasice este încă deschisă, iar multe universități folosesc astăzi o combinație între tehnologia digitală și studiul corpului uman real.

Surse:

https://brahmarsive.com/blog/digital-cadaver-for-medical-education/

https://www.smithsonianmag.com/science-nature/medical-students-are-learning-anatomy-from-digital-cadavers-can-technology-ever-replace-real-human-bodies-180987731/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Scheletul celui mai rar mamifer marin din lume, reconstruit digital pentru a ajuta la salvarea speciei

Cum să cumperi mai puțin într-o lume a tentațiilor digitale?

Musca digitală. Cât de aproape suntem de simularea unui creier?

Creierul nostru nu a fost conceput pentru atâtea știri negative. Cum să supraviețuim în era digitală?